Istodor de sfirsit de saptamina: ponturi, socuri, aventuri

Categorii: Budapesta, Socotelile

  • Dimineaţa micul dejun obişnuit la Burg Hotel: cîrnăciori picanţi, omletă, brînzet topit, iaurt. Mi-am luat şi un măr şi am uitat să-l mănînc.
  • Am coborît direct spre Oborul lor, spre hala de cărnăraie, hărmălaie şi scumpe ieftinătăţuri de îmbrăcat-de încăllţat-de împopoţonat. Cîrnaţi de zeci de feluri, şorici, jumări, hălci de carne, peşti îmbîrligaţi în locuri strîmte, macrameuri, căciuli, pielărie, blănărie, omenet, paprika, muzică nemţească. Gesturi de pofticioşi. Nu ştiu dacă simţiţi cum gesturile astea de poftă şi admiraţie pentru nuda carne se adună undeva sub cupola Oborului şi Cărnăraia şi Pofticioasa devin zeiţe. Nu-i nimic hulpav, nu-i nimic instinctual, e muzeu. Macrameul e tot una cu bucata de mînzat şi portofelul e tot una cu cîrnatul. Tot una devin şi orele ţi se par de porc, de pulpă de porc. Şi mai mult ai reverii, decît pipăieli. În faţa intangibilului, căci nu-ţi vine să pipăi, căci mănînci cu ochii, eu n-am putut decît să mă răcoresc cu un ştrudel cu vişine. Mulţime de vişine. Şi cu ăla m-am săturat din prima înghiţitură. Şi m-am trezit din beţia cărnii, m-am dezrobit din Cărnăraie şi din lanţurile Pofticioasei cu o murătură mică, un ardei cu varză. Şi aşa a început murătura să vorbească.
  • Mi-am căutat apoi drumul spre Szentendre, un sat vechi, vechi de lîngă Budapesta. Şi după atîta zeificare a nimicului, a plăcerii de a trăi, m-am luat după clopotele bisericilor. Şi-ntre case vechi, îmbătrînite de privit, am găsit-o pe Femeia Albastră cu un cîine îmbrăcat în portocaliu. Ea mi-a povestit viaţa Szentendreului, ea mi-a arătat nuca: “jumătatea asta de nucă e scobită în rărunchi de om. Şi ai în jumătatea asta de coajă de nucă şi viaţa şi moartea. Uite, ai coaja în sus? E moartea, întoarce-o şi vezi? sînt doi bebeluşi din pînză şi aţă, făcuţi tot de om, aia-i naşterea. Cobor pe treptele înguste ale satului. Ceea ce unii făceau pentru traiul lor, noi vedem frumuseţe. Cum îmi arătase şi Femeia Albastră că e coaja fragilă: sicriu şi copaie a naşterii.
  • Atît am putut vedea azi. Bun, hălci din Buda, bucăţi din Pesta în fuga “trenului”. Seara am auzit de un piano-bar. se scurge noaptea în ritm de blues. Mîine filme cu Oborul unguresc, cu femeia albastră, şi piano-man.
  • Ce-am mîncat? În sat: o langoşă cu brînză şi smîntînă şi un fin fiert, dar un pic cam dulce. Era ora trei. O pisică tărcată-mi trecea printre picioare. Şi eu o mîngîiam.
  • TOTAL 4,5 euro: vinul (1), langoaşa (2),  ştrudelul (1), murătura (0,5).

Taguri , .
Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole similare din lista de mai jos (daca exista).

Lasa un comentariu


La 220

Aboneaza-te la RSSFii la curent! E gratis! Aboneaza-te prin RSS si citeste articolele in feedreader imediat dupa publicare.

Pub

Comentarii recente

Uichendist pe Twitter

No public Twitter messages.

Youtube, eu tube, noi tube