Istodor de sfirsit de saptamina: ponturi, socuri, aventuri

Categorii: Aici plecam de-acasa, America, Omul. Interviu

eu_dome_of_the_rock

Iulian Comanescu este uichendist.ro. Astazi, de dimineata pina noaptea, veti citi aventurile lui de calatorie.

1. In fiecare an bifeaza patru-cinci-zece ţări pe an. 2. Ii plac pietrele. 3. In copilarie credea ca exploratorii sunt “explodatori”. 4. Lecturi: Jules Verne. “America ogarului cenusiu”. 5. Vestita excursie pe Rarau.

  • Am chef de călătorii, dar nu atît, cît logodnica mea, care face “Bazar” la TVR 2 şi la un moment dat a ieşit de vreo 30 de ori într-un an. Dar îmi place să umblu, cu treabă şi mai ales fără.
  • Probabil că bifez vreo patru-cinci-zece ţări pe an.
  • Îmi plac pietrele – locurile cu sensuri istorice, din care cele mai interesante mi s-au părut Londra, Istanbul, Roma. Anul ăsta am fost la Ierusalim care e şi el interesant.
  • Cînd eram mic credeam că exploratorii sunt “explodatori”, adică nişte oameni care umblă şi dau cu explozii, mi se părea foarte cool. Bunică-meu îmi zicea “golanule” şi mie îmi plăcea, fiindcă credeam că e “ăla de care învîrţi la maşină”.
  • După aceea am dat în Jules Verne, cred c-am fost mare fan, a fost primul autor halit extensiv. Îmi aduc aminte de doctorul Clawbonny, părea un cetăţean valabil, ca şi Service din “Doi ani de vacanţă”. Cred că mă identificam cu personajele cu oarece aptitudini ştiinţifice şi chestii de-astea, nu cu liderul haitei.
  • Au urmat nişte sf-işti şi mi-aduc aminte de “America Ogarului Cenuşiu” a lui Romulus Rusan şi încă nişte călătorii în America ale lui Petru Comarnescu, care a trăit pînă tîrziu – de’, aşteptam americanii în anii ‘80.


  • Prima oara de capul meu. Dacă e vorba de ieşit afară am tăiat-o în decembrie 1990 la Budapesta cu nişte rucsaci cu tricouri. Un amic pe jumătate ungur aflase că trenul pînă la Budapesta nu era încă scumpit şi ne-am dus la bişniţă, cu boarfele alea. Mi se păreau imposibil de vîndut, arătau ca dracu’, dar cînd am ajuns la Budapesta mi-am dat seama de diferenţa dintre talciocul lor şi talciocul nostru. La noi, în tîrg găseai blugi originali şi maşini străine, la ei era ceva cu “minden olcso” (totul e ieftin), o mocirlă prin care umblau nişte babe care-şi îmbrăcaseră cizmele în pungi de plastic legate cu sfoară în jurul gleznei. Pe bune. N-am văzut decît gara, podul cu lanţuri şi o autoservire de unde am luat Fa, 8X4 şi concentrat de Cola – ieşea un fel de pepsi dacă-l amestecai cu sifon. Am băut din chestia aia cîteva luni.
  • A, şi în preistorie, pînă la 6 ani, cît am stat în Suceava, plecam la fiecare sfîrşit de săptămînă cu bunicii la Mănăstiri, cu o Dacia 1100 gri, care mi se părea ceva foarte cool, bănuiesc că şi era, fiindcă astea se întîmplau prin ‘71-’72. Nu mai ţin minte nimic, cu excepţia faptului că stăteam în spate şi mă ţineam de părul blond, aranjat cu perhidrol şi Cromoplatin al bunicii, lucru care prespun că îi făcea mare plăcere. Şi că pe Rarău, dacă nu mă înşel, am hrănit un cîine mare cu brînză topită cu tot cu staniol şi mi-am vomitat cam o jumătate din greutatea corporală de la o dubă care puţea a benzină şi ne dusese sus.

Taguri , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , .
Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole similare din lista de mai jos (daca exista).

Niciun comentariu

Trackbacks

  1. Istodor » Blog Archive » Omoara-ma! si autoarea acestui roman, Ana Maria Sandu, in direct pe blogul Istodor
    27 January 2010

Lasa un comentariu


La 220

Aboneaza-te la RSSFii la curent! E gratis! Aboneaza-te prin RSS si citeste articolele in feedreader imediat dupa publicare.

Pub

Comentarii recente

Uichendist pe Twitter

No public Twitter messages.

Youtube, eu tube, noi tube