Istodor de sfirsit de saptamina: ponturi, socuri, aventuri

Categorii: Mincare si bautura traditionala, Omul. Interviu

twitterAzi ne oprim in Bucuresti. Merita un popas la Violeta’s Vintage Kitchen. Violeta de pe Batistei 23 este de neiertat intr-un periplu prin Bucuresti. Esti bucurestean si n-ai fost la Violeta? Esti din tara si nu ti-ai bagat nasul la Violeta? Eu zic s-o faci de-acum incolo. Violeta te recreeaza din alte mincaruri in fiecare zi si-ti schimba chefurile cu lumea ei de arome. Violeta implineste 2 ani. 2 ani de cind gateste zilnic altceva. Proaspat si gustos. “Pe baza de stari. Lecturi. Filme. Amintiri. Pofte, ale mele sau ale celorlalti.”

(Poze de Cristian Suţu)

Sa-i  aflam viata prin deliciile culinare.

copilaria. ZEITA LIA casa-i mirosea a ACASA: Mirosea a cald, a curat, a dulceţuri, gemuri şi pilafuri, a fructe exotice


  • Lia. „Mama Lia”, pentru cunoscători, respectiv pentru colectivul Tarom din anii ’80-90. Mătuşă-mea din partea mamei. Din Sibiu. De la ea accentul ardelenesc cu care-i intrig pe mulţi, eu fiind olteancă. Stii, genul de mama universala. Ea, Lia. Care stia intotdeauna totul despre tot, avea leacuri pentru orice, brate viguroase, pline de forta pozitiva, dibacie si iubire. La ea, cînd deschideam uşa, mirosea, categoric, intotdeauna, a acasă. Aşa-mi doream şi aşa încă-mi doresc să miroasă şi la mine-n casă. Nu stiu cum miroase la mine-n casa. Cind esti de-al casei, nu mai sesizezi mirosul. Se impregneaza-n tine, se confunda cu tine. Il simti doar daca esti din afara. Cred.
  • Mirosea a cald, a curat, a dulceţuri, gemuri şi pilafuri, a fructe exotice (din lădiţele de carton aduse de prin curse de unchiul Aurel – pilot la Tarom), a verdeţuri proaspăt tocate, a ardei copţi şi a corcoduşi înfloriţi, din grădina din spate. Gătind mereu, avea geamurile mereu larg deschise. O, da, şi sandwich-urile cu unt şi salam de Sibiu. Cît de bune puteau fi sandwich-urile-alea pe care mi le dădea Lia cînd plecam la şcoală, in clasa I, cu fiică-sa, vară-mea Mihaela… Pandispanurile ei cu visine si caise. Gemul de caise, din care-mi mai fierbe si azi, daca-i culeg caisele „Hai tu, Violetă, fii serioasă, ia-l tu pe tot, tu, ce faci cu 2 borcane, tu? Numa’ gustă, tu, să vezi, că n-ai mincat asa gem niciodata…” Noptile in care dormeam cu vara-mea, cu radio-ul pe Pittis Show sau pe Lipstick Traces.
  • În vacanţele mari stăteam la ţară, la bunică-mea din partea mamei. Nicolae Bălcescu, Vîlcea. Acolo mi-a rămas copilăria, acolo o regăsesc, uneori, parţial, cînd merg cu proprii mei copii, deşi puţine lucruri au mai rămas ca atunci. Livezile cu pruni si meri infloriti. Aerul curat, bogat si parfumat, care te-nvaluia, te umplea.
  • Turta de malai coapta pe vatra de vecina Gherghina, cu crusta groasa, rumena. O rupeam fierbinte si o hapaiam pe nerasuflate, toti copiii gramada pe ea, se umplea casa de abur cald si aromat…

untitled

  • Orezul cu lapte fiert de bunica Dumitra in fiecare Duminica, dupa ce ne-mbaia, pe rind, pe toti cei 5 nepoti, in copaia din lemn, in mijlocul curtii, cu apa pusa la-ncalzit de dimineata, la soare. Ne luam fiecare castronul si fugeam la televizor, unde „a-nceput Tudor Vornicu! Album Duminicaaal!!”. Desene animate Disney alb-negru. Ah, Duminica…! Painea prajita presarata cu zahar. Spuma de zmeura, dupa ce ne juleam si ne zgiriam toti de sus pina jos, culegind zmeurisul care se intindea pe tot gardul. Galeata cu lapte proaspat fiert, caimacul furat de cine apuca… Doua case mai sus, Victoria, care ne punea pe fiecare, in tinda, pe cite un scaunel cu 3 picioare si in mijloc, pe masa, laptele caldut, adus direct de la muls, si mamaliga fierbinte, din care mincam cu totii cu linguri din lemn. Mainile minjite si cu gust amarui de nuci verzi.
  • Bunica-mea din Balta Alba, care-si aduna toata familia la masa din curte, vara, sub vita de vie, tineri si batrini, de Sf Mihail si Gavril, de ziua unuia sau altuia, Duminica sau oricind se ivea ocazia, in jurul unei farfurii cu un sir nesfirsit de scovergi aburinde, crocante in mijloc si cu margini incredibil de pufoase… nu mi-au iesit niciodata asa, oricit m-am straduit… M-am tot tinut s-o intreb reteta precisa, si pin-la urma a murit, luind cu ea misterul scovergilor. Am venit de la slujba de-nmormintare si m-am repezit direct in bucatarie, incercind sa recreez aluatul.
  • ALUATUL ALA PERFECT. Nu-ti iese niciodata perfect, m-am prins, cu timpul; probabil nici ei nu-i iesea, scovergile alea erau perfecte doar pentru mine. Si pentru toti cei care-o iubeam. Dar nu m-am mai oprit de atunci. Gatitul e vitalitate, afectiune, caldura, e ceea ce faci pentru cei dragi cind nu (mai) e loc de imbratisari sau cuvinte, sau cind imbratisarile si cuvintele nu mai sint suficiente. Preaplin. Exprimare. Daruire plenara. Cind mi s-a rupt apa, la cea de-a treia sarcina, faceam ardei umpluti. M-am dus la spital, mi s-a confirmat ca incepuse travaliul, dar nu si contractiile, care mai puteau intirzia citeva ore bune. Internarea nu mi s-a parut o idee atragatoare, m-am intors sa termin de umplut ardeii.

URMEAZA iubitii de tutun si mazare conserva si sotul de piine calda, vin rosu si portocale



Taguri , , , .
Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole similare din lista de mai jos (daca exista).

Un raspuns

  1. Comentariu scris de dana eugenia
    Publicat la data de 18.2.2010, ora 11:56 am

    nice ………. sper sa-ti facem o vizita in curand ;)

Trackbacks

  1. Istodor » Blog Archive » Mi-a iesit blogul din gura: Ce fatza faci azi?
    18 February 2010
  2. Anton-Phuoc
    10 October 2014
  3. hsamuel.co.uk discount codes
    3 November 2014
  4. zen zen master bedroom design inspiration
    15 November 2014

Lasa un comentariu


La 220

Aboneaza-te la RSSFii la curent! E gratis! Aboneaza-te prin RSS si citeste articolele in feedreader imediat dupa publicare.

Pub

Comentarii recente

Uichendist pe Twitter

No public Twitter messages.

Youtube, eu tube, noi tube