Istodor de sfirsit de saptamina: ponturi, socuri, aventuri

Categorii: afghanistan

IMG_0813Dezgrop o poveste de acum 4-5 ani. Am fost într-o vizită de protocol cu ziarişti în tabăra militară din Afghanistan. E genul acela de excursie în care dacă nu eşti bine cu tine te-ai nenorocit. În tabără nu eşti de capul tău. Eşti plimbat în ordine, dormi că vrei să treacă orele, te înăbuşi că n-ai ce face cu mîinile, mănînci la ore fixe şi cînd nu ţi-e foame, te apucă foamea. Asta-i viziunea reporterului. Soldaţii?

Aşteptare fără apă

Luni. Ora 15. Aştept ca boul pe aeroportul militar să plec în Afghanistan. Peste o oră? Cine ştia? Nimeni. Din moment în moment se schimba ora şi avionul. Nu pup cu ROMAVIA. Plec cu avionul militar Hercules. |n fa]a singurei surse de apă din zonă, nu am monedă de cinci şi mă ia cu spaimă că mă haleşte ca o iască noaptea asta din fa]a mea. Instinctul mă aleargă după apă şi snacksuri, în oraş. Pe drumul de întoarcere mă sună un coleg de călătorie, ziarist: “Istodoare, fuga marş, vine avionul!” De ce să mă grăbesc? Pînă la urmă de ce Afghanistan? Nu sînt în stare să răspund la întrebări grele. La aeroport, aceleaşi plictiseli. Vine, nu vine? Au venit toti ziariştii, de la Rompres, TVR şi Evenimentul zilei, Ziarul, Libertatea. Avionul? Mai tîrziu. Spre ora şapte seara merg spre un Hercules cu botul bandajat cu tablă şi îmi fac poze pe scara lui. Plictiseală iarăşi cu pustiu de mărăcini şi iarbă de jur împrejur.

P1010001Hamsterul de Hercules
Umplu, apoi, o plasă, lîngă intrarea în Hercules. Zac în plasă, prins ca un peşte. Tot nu ştiu de ce dracului sînt aici. E ora opt seara. Plecăm. Plictiselii i se adaugă un huruit groaznic al avionului. Groaznicul zgomot îmi răscoleşte matele goale. N-am chef de mîncare, nici de apă. Sînt prins în plasă. Semiîntuneric. Nu poti vorbi cu nimeni. Intr-o conservă. Heringul în sos tomat măcar ştie că e mort. Din întunericul imens al cozii de avion se vede unul cu şalopetă şi căşti uriaşe pe urechi conectate la un cablu imens. Maimu]a aia umblă pe sîrmă continuu pe la toate încheieturile avionului. Se uită de parcă avionul stă să se prăbuşească. “Hamsterul” ăla patru ore jumătate umblă printre fiare. Patru ore şi jumătate cît ajungem la Baku-Azerbaijan, unde oprim la alimentare şi prins culoar de zbor pînă în Kandahar-Afghanistan. Baku e pustiu în miez de noapte. Nişte labe păroase ne privesc. Eu zac pe un scaun de fier vreo oră pînă mă întorc înapoi printre şuruburile, clemele, butoaiele, tablele, fiarele scurte şi lungi ale Herculesului. “Hamsterul” reîncepe programul de băgat în boală. Trupul mi-e metal. Scriu nişte însemnări prosteşti pe xeroxul după cartea lui Liiceanu, “Minciuna” şi zic, mare chestie, o să scriu de coincidenta asta.

Zulu-Zulu

P1010008Dorm cu capul prins de o chingă şi mă trezeşte o lumină crudă, o căldură de sabie, un ]ipăt: “hai, ziariştii, mai repede-mai repede, a]i întîrziat!” La ce dracului am întîrziat? Se decretase pacea? Nu, nu, nişte militari erau înlocui]i cu al]ii. Mare lucru! Tabăra noastră e între sta]ia de canalizare şi biserica construită de un american. Miroase a rahat şi cer încins. “Hai, lua]i interviuri, că nu-l mai prinde]i pe şeful taberei!” Mă doare în bască de canadianul ăla! Cît e ceasul? Opt diminea]a. “Nu e opt, mi se spune! E cinci? Cum cinci? Mă rog, nouă jumătate dacă vrei! Păi, ai aterizat în ora Zulu, ora de luptă, care e cu trei ore în urmă, dar ai aterizat în Afghanistan care e cu o oră jumătate înainte.” Soarele mă înghite. E cinci diminea]a şi începe să mă facă hoit. Paradă militară. Ce dracu să scriu? “Aici am pierdut un frate! Să nu lăsăm amintirea lui să piară”, se aud discursurile. Imi ard hainele. Soarele mă tîmpeşte. Rechinii albi predau ştafeta Batalionului 2 Călugăreni. Ochii se stafidesc. “A]i oferit poporului afghan oportunitatea unui nou început!”. Merg la WC şi citesc pe uşă: “Trînteşte uşa! Mama ta va fi bucuroasă!” Protocolul continuă…şefii se aud: “să se vadă drapelele, aşa băga]i smailurile! Pozati!” Si plecă canadianul…ce mai zgomot, ce mai zbucium! Soarele mă ambalează. Facem turul taberei şi ni se spun interdic]iile. Semnăm pentru ele. Coborîm la masă, la shop. Peste tot pereti de reguli: “Să nu intri cu gen]i! să semnezi în registru! să te speli pe mîini! Să nu te bagi în fa]ă la masă! Ia-ti apă cu tine!” Te ucide pustiul. Nu e nici o iarbă! Nici o buruiană! Mai aproape, blocuri sovietice. Departe, mun]i în pudră. Pustiu de lux cu jeepuri babane, arme cu care agă]i gagici fără vorbe, duium de uniforme cool, bune de Mall. Mă sparg cu mîncare. Sînt solda]i care iau şi 20 de kile, sînt al]ii care slăbesc. Patru mese pe zi. Zulu şi masa te umflă de derută. Shoppingul mă desgustă. Ursule]ii în costum de militar mă fac să vărs.

Ce mi s-a mai întîmplat?

P1010018Un vîrtej de praf, ehei, prin tabăra englezească, o pereche de bocanci pusă în buncăr, o bombă căzută departe, pentru care nici nu s-a mai aprins alarma. Bine, solda]ii noştri erau sătui de şacalul de ziarist care vrea senza]ional. Unii se pregăteau să intre în dispozitiv, al]ii plecau în cîteva ore. Unii nu ştiau ce-i aşteaptă, al]ii erau sătui de zile de aşteptare. Vorbeşti cu ei de bani, de curaj şi nu în]elegi ce spun…păi, eu dacă scriu, de ce se enervează maică-sa acasă? Ce eu l-am trimis aici? Nu, nu în]eleg nimic? Ce vrea de la mine? Păi, mama dacă vede ce spune? Că nu a vrut să mă lase…”Nu înteleg ce-mi reproşează? Dintre cei ce pleacă unul şi-a programat ceasul să umble deadărătelea. Zulu trece cu soarele în cap. Soarele zace ca mortul atîtea ore pe cer şi apoi sufletul i se duce după munte cît ai clipi. Cine–l grăbea? Las vrăjeala cu soarele…ce mi s-a mai întîmplat? Am admirat nişte frantuzoiace militarizate cu puşcoiace mamă, mamă şi nu m-am dus la trageri cu ai noştri…trebuia să stau înfieroşat patru ore cu plumb de 20 de kile şi dilit de o cască uriaşă. Admir mai bine maşina de gunoi a afghanistanezilor, o maşină pictată ca un circ, cu zorzoane de toate felurile, ca să alunge spiritele rele.

Boooooooooooooooomba!
Zulu alerga, soarele se autodistrugea la orizont, iar eu vorbeam la telefon crăcit în spatele taberei. Un băţ de chibrit îmi trece printre degete, urcă pe pulpe şi printre mîini, se duce peste cap şi cade la vreo sută de metri de mine. “Boommbă! La buncăr!” Nu realizez! Stau în capul oaselor. Plictiseala din creier nu mă apără. Pustiul aruncase o bombă. Pustiul scuipa un mort. Eram eu? Cred că eu cu telefonul meu am chemat bomba, precum pîrlitii ăia de ceceni loviti de ruşi vorbind la telefon. Văd locul cu bomba. O groapă mică-mică şi un purcoi de schije. Unele, trecuseră prin betoane şi mîncaseră uşor dintr-un soldat romîn. Moartea fusese acolo, plictisita si ea, dar moarte, venise şi pentru mine şi eu, fără instincte, nu mă apărasem. Despre ce să scriu? Din avion pina acum aceeasi obsesie vida: despre ce sa scriu. Si, na, uite, scrie daca mai poti. Un soldat zice: “Bă, gata, nu mai numărăm ca să adormim o oaie-două”, ci vine-nu vine-vine-nu vine.”

Taguri .
Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole similare din lista de mai jos (daca exista).

9 comentarii

  1. Comentariu scris de un cititor
    Publicat la data de 20.2.2010, ora 9:58 am

    Dumneavoastra ati fost acolo … ati vazut cu ochii Dumneavoastra …
    Eu – pina acum – nu am inteles de ce soldatii romani (trimisi de statul roman) sunt in Afganistan !…
    Acolo nu sunt la plimbare, sunt la razboi (pentru ce ?… impotriva cui ?…).
    Pentru soldati poate fi un job, dar statul roman …

  2. Comentariu scris de Imperator
    Publicat la data de 20.2.2010, ora 11:16 am

    Era sa ajung si eu in Afghanistan…. tot cu o misiune.. dar n-a fost sa fie. Poate la anu sa dau o fuga prin Afghanistan.. insh’allah !

  3. Comentariu scris de madison , jimmy
    Publicat la data de 20.2.2010, ora 12:58 pm

    @cititorule , n-ai înţeles de ce-i mai timite poppey ? Ca să pună 20kg. pe ei şi să se joace ”de-a armata”…Nu toţi au bafta istodorului !

  4. Comentariu scris de angel
    Publicat la data de 20.2.2010, ora 6:11 pm

    Foarte eroic din partea ta!. Frate-meu a petrecut 15 ani in Legiunea Straina si a fost combatant (nu vizitator) in toate zonele de conflict. El ar putea sa iti spuna cum e sa iti moara copii in brate sau sa vezi batrini si femei impuscati in fata ta, cum e sa stai intr-o balta de singe sau sa aduni parti umane – miini, picioare. In semn de recunostiinta, statul francez ofera o pensie de 800 de euro pe luna.

  5. Comentariu scris de Razvan Pascu
    Publicat la data de 20.2.2010, ora 7:41 pm

    Eu am publicat un interviu cu cineva care a fost in Afghanistan si acum se pregateste si pentru Irak. Super tip…super caracter….

  6. Comentariu scris de Istodor
    Publicat la data de 20.2.2010, ora 9:02 pm

    vreau! n-ai emailul lui?

  7. Comentariu scris de abracadabra
    Publicat la data de 21.2.2010, ora 1:53 pm

    nu va cere nimeni sa scrieti numai de bine, insa putin respect pentru cei care v-au dus si adus in siguranta nu strica niciodata. adica fata de “maimutele cu casti” care v-au facut sa nu simtiti realitatea unui zbor intr-o zona de conflict sau fata de oamenii “zulu” care au avut grija sa nu va lipiti de vreo boala sau sa va intalniti cu vreun plumb tocmai prin interdictiile mult blamate. si daca erati sincer, ati fi recunoscut ca adevaratul motiv pentru care nu ati participat la trageri nu a fost reprezentat de vesta sau casca, ci de frica instalata in dosul pantalonasilor. si sa nu spuneti ca ati fost curajos doar pentru ca ati mers acolo, pentru ca stim cu toti ca ati fost mereu in siguranta cu baietii romani.
    in rest, sa auzim numai de bine.

  8. Comentariu scris de Imperator
    Publicat la data de 22.2.2010, ora 11:25 am

    Eugen,
    Uite aici blogul tipului care a fost in Afghanistan si se duce in Iraq. E in engleza , dar te asigur ca e roman ca il cunosc.
    http://www.notrails.info/Welcome.html

    Ii caut si emailul il am pe undeva

  9. Comentariu scris de madison , jimmy
    Publicat la data de 22.2.2010, ora 1:38 pm

    ”I have just wanted to say.”..alex@notrails.info ( Alex. Dumitru)

Trackbacks

  1. Afghanistan. Am vazut bomba cu ochii
    20 February 2010
  2. Afghanistan. Am vazut bomba cu ochii – 8934th Edition « RP stiri
    21 February 2010
  3. Afghanistan. Am vazut bomba cu ochii – 9028th Edition « RP stiri
    22 February 2010
  4. Afghanistan. Am vazut bomba cu ochii – 9561th Edition « RP stiri
    2 March 2010
  5. Afghanistan. Am vazut bomba cu ochii – 9702th Edition « RP stiri
    3 March 2010

Lasa un comentariu


La 220

Aboneaza-te la RSSFii la curent! E gratis! Aboneaza-te prin RSS si citeste articolele in feedreader imediat dupa publicare.

Pub

Comentarii recente

Uichendist pe Twitter

No public Twitter messages.

Youtube, eu tube, noi tube