Istodor de sfirsit de saptamina: ponturi, socuri, aventuri

Categorii: Omul. Interviu

2552777759_810b1940e3Profesorul Vintila Mihailescu:

Identitatea este doar nominală, se cheamă pretutindeni „sarma”, dar ce delicii de nuanţe, de variaţiuni pe aceeaşi temă ! „Turul lumii” e pură curiozitate, acumulare de impresii; ocolul culturilor e descoperire…

Călătoria e act de cultură dacă eşti om de cultură

dacă ai trecut de hotarul satului deja eşti în „lumea albă

pentru majoritate călătoria este o vînătoare de amintiri

Maică’mea, de pildă, oprea maşina în mijlocul unei intersecţii şi întreba, candidă: Acum pe unde o luăm ? Tătăl meu, cu harta în mînă, îi ţipa a nu ştiu cîta oară: ţi-am spus, la dreapta ! Aha, bine, am înţeles, nu te enerva – îi răspundea maică’mea şi o lua calmă la stînga. Cît despre soţia mea, dacă schimbăm de trei ori direcţia într-un oraş în străinătate şi plec, pot să fiu sigur că acolo o găsesc şi peste o săptămînă…

Istoric, omul cînd o fi avut chef prima dată de călătorie ?

Probabil atunci cînd, fiindu-i foame, n-a mai găsit nimic d’ale gurii pe lîngă peşteră. Doar că ceva îmi spune că pe atunci asta nu se chema călătorie…

Călătoria e un act de cultură ? Şi pentru Becali şi pentru Pleşu?

Călătoria e act de cultură dacă eşti om de cultură; dacă nu, nu. De ce ? Păi şi în călătorie faci ce ai învăţat să faci şi acasă, doar că acum o faci de bună voie şi fără să te zoreşti.

De ce călătoreşte românul ? Care-i psihologia lui ?

Păi, acum o secundă îmi sugerai că pentru Becali şi pentru Pleşu călătoria n-ar prea avea cum să fie acelaşi lucru şi acum mă întrebi de ce călătoreşte Românul ? Adică Becali şi Pleşu deopotrivă… Singurul răspuns atunci, aşa, la grămadă, ar fi pentru că se poate. După 1990 „s-a băgat” şi călătoria – nu mai văzuse românu’ demult aşa ceva ! Unii s-au băgat în faţă să prindă ei primii, dar pînă la urmă tot a ajuns şi în fundu’ satului.

Ce zice ţăranul despre călătorie ?

Că dacă ai trecut de hotarul satului deja eşti în „lumea albă”. Expresia aia franţuzească celebră, partir c’est mourir o ţîră, s-a născut la sat !

Ce vezi cu adevărat într-o călătorie ? Ce nu vezi ?

Majoritatea văd amintiri din clipa în care ajung undeva; unii se văd tot pe ei; cîţiva doar văd altceva.

De ce mania fotografiatului-filmatului ? Ochiul nu mai are memorie ? Cum e „să te dai mare” ?

Ţi-am spus, pentru majoritate călătoria este o vînătoare de amintiri cu care îşi pot mobila memoria (ca să nu spun existenţa) pe viitor; pe a lor şi pe a celor apropiaţi. Ochiul are memorie, desigur, dar cu o condiţie: să privească, nu doar să se uite. Iar privitul este deja o artă… Cît despre „să te dai mare”, nu mai e mare scofală în prezent, cînd poţi să ajungi cam în orice colţ de lume fără eforturi extravagante.

Cum vezi istoria de după Revoluţie a călătoritului, de la rafia pentru Turcia la căpshunizarea europei de către români ?

Aici eşti rău ! Lucrează tu un sezon la căpşuni în Spania şi-ţi trece cheful de „călătorie” pe tot restul vieţii ! Migraţia nu este călătorie, este corvoadă. Culmea, „călătoria” e mai degrabă cînd te întorci în august acasă în satul tău şi o ţii o lună de zile în restaurante şi plimbări, să vadă lumea ce bine ţi-a mers !

Există călătorie de bărbat şi călătorie de femeie ? Dar bagaje ? Ai luat vreodată aminte la bagaje ? Cum arată ele azi ? Cum arătau în trecut ?

Uşurel ! Mai întîi să scap de problema cu bagajele: habar n-am, recunosc, nu am făcut bagaje în viaţa mea. Cît despre genderizarea călătoriilor, ce să spun, oricît de stereotipic ar fi, povestea aia cu cumpărăturile rămîne încă apanajul distinctiv al femeilor şi o plăcere pe care eu unul n-am resimţit-o niciodată. Şi mai e şi povestea cealaltă, cu orientatul, care la mine s-a verificat cu toate femeile cu care am fost în călătorii. Maică’mea, de pildă, oprea maşina în mijlocul unei intersecţii şi întreba, candidă: Acum pe unde o luăm ? Tătăl meu, cu harta în mînă, îi ţipa a nu ştiu cîta oară: ţi-am spus, la dreapta ! Aha, bine, am înţeles, nu te enerva – îi răspundea maică’mea şi o lua calmă la stînga. Cît despre soţia mea, dacă schimbăm de trei ori direcţia într-un oraş în străinătate şi plec, pot să fiu sigur că acolo o găsesc şi peste o săptămînă…

Shopingul de prin străinătăţuri, ce spune el despre români ?

Absolut nimic deosebit !

Tu pe unde n-ai călătorit ?

Îmi lipsesc vreo două continente şi jumate…

De ce ţi-e frică în călătorie ?

Dacă mi-ar fi frică n-aş mai călători ! Sau mai degrabă invers, călătoresc doar pe unde n-am motive să-mi fie frică…

Ce neprevăzute ai petrecut în drumurile tale ?

Am avut un tată care pre-vedea totul. De cîte ori plecam undeva ştia tot, ce o să văd – şi mai ales ce nu trebuie să ratez. Imi făcea trasee, îmi spunea istoria locurilor, tot. Drept care, bineînţeles, nu am văzut (aproape) niciodată ceea ce ar fi trebuit să văd iar călătoriile au devenit pentru mine (aproape) sinonime cu neprevăzutul…

Poţi să-mi faci un tur al lumii prin ceea ce ai mîncat şi băut în diverse locuri ?

Nu ştiu, poate, dar e neinteresant. Diversitatea e previzibilă, diferenţa e cea surprinzătoare. Să mănînci sau să bei ceva nemaimîncat şi nemaibăut într-o ţară nemaivăzută, nimic mai firesc. Să mănînci însă acelaşi lucru ca la tine acasă şi să descoperi că e diferit, să deguşti diferenţa, asta da, e pasionant. Aş putea să-ţi descriu astfel, de pildă, lumea sarmalei, din Slovenia pînă în Grecia, apoi în Turcia şi de acolo în Iran şi, istoric, în vechea Persie. Dar şi cum arată sarmalele în restaurantele româneşti, bulgăreşti sau sîrbeşti din Lumea Nouă. Identitatea este doar nominală, se cheamă pretutindeni „sarma”, dar ce delicii de nuanţe, de variaţiuni pe aceeaşi temă ! „Turul lumii” e pură curiozitate, acumulare de impresii; ocolul culturilor e descoperire…

Taguri , , , , .
Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole similare din lista de mai jos (daca exista).

4 comentarii

  1. Comentariu scris de rusty
    Publicat la data de 5.5.2010, ora 11:50 am

    Mult prea scurt.
    Ar fi loc si de un al doilea interviu.
    Culturi da…. dar sa le stim si noi.

  2. Comentariu scris de Istodor
    Publicat la data de 5.5.2010, ora 12:53 pm

    mai mult vintila?
    http://istodor.catavencu.ro/

  3. Comentariu scris de rusty
    Publicat la data de 5.5.2010, ora 6:40 pm

    blind I was

  4. Comentariu scris de sarissa
    Publicat la data de 6.5.2010, ora 10:23 am

    Dl. Vintila M. este un om impresionant, cursurile dansului erau cele mai interesante cand eram studenta.

Trackbacks

Lasa un comentariu


La 220

Aboneaza-te la RSSFii la curent! E gratis! Aboneaza-te prin RSS si citeste articolele in feedreader imediat dupa publicare.

Pub

Comentarii recente

Uichendist pe Twitter

No public Twitter messages.

Youtube, eu tube, noi tube