Istodor de sfirsit de saptamina: ponturi, socuri, aventuri

Categorii: Socotelile

Să-ţi fie frică. Ai grijă. Stai antenă. Gropi. Nu te relaxa. Urăşte-te. Ciorba sleită.

PET pe izvoraş. Ridică-ţi toba de eşapament. Vezi că şi-au pus stele şpăguite la hotel. Pleacă să te relaxezi, du-te să te-ntorci cu creierul bigudiuri. Avertismentele nu sînt cu semn de exclamaţie fiindcă nu este chat, ci trăim într-o demenţă. Demenţa nu se termină. Demenţei, ca să se priceapă pe sine, nu-i foloseşte decît trotilul. Aşa-i trebuie Mării Negre, aşa le trebuie staţiunilor balneoclimaterice, aşa-i trebuie Bran-Moeciului, Sinăii comuniste şi postrevoluţionare.

Ai şi tu pretenţii ca cei patruleicincizeci ai tăi să fie respectaţi,

dar cum deschizi o uşă, cum îţi spui că-n definitiv e loc bun de sforăit şi rîgîit, şi e bun acoperişul, ţi-e ruşine să spui: nu.
Păi, unde să te duci? Dacă e bun patul, este mocirloasă mîncarea, dacă-s acceptabile patul şi hrana, e dezastru peisajul, te omoară grătarul etern.

Turism nu există în Romînia.
Există timp liber, există unităţi de împachetare a nervilor, numite hoteluri, pensiuni, restaurante, peisaje şi există nişte oaze, nici alea perfecte, dar pentru care sîntem în stare să închidem ochii. Culmea, cînd intri „într-o locaţie de agrement” şi nu găseşti demenţa, nu-ţi vine să crezi şi intri într-un vertij.

Ca-ntoate ce sînt, şi aici, în domeniul acesta românul se pricepe şi dezvoltă un război în toată regula. Da, chiar şi aici există un conflict absurd, tacit. Băieţi cu toţii, au umblat prin lume şi o amnezie perfectă-i apucă ajunşi acasă. Şi aici funcţionează celebra replică auzită la şefii de televiziuni: „bă, asta cere audienţa!”

Audienţa mănîncă orice. Audienţă găseşti azi cu orice pacoste. Există zeci de mii de papagali care-şi caută şi găsesc identitatea în doi timpi şi trei mişcări. Să le iei faţa doar. Orice prostovan construieşte, orice matahală pleacă la distracţie. De ce să ne luăm de diversitate? Să ne luăm, zic, fiindcă diversitatea noastră e boală, nu e turism. Boală construită pe şpagă de autorităţi, dînd stele aiurea, boală construită de patroni hidoşi ca banii lor, boală construită de jipani, de dacioţi, de pantofari, de mine, de tine.

Am bătut ţara asta cu voluptate şi ca simplu uichendist şi ca băieţel de blog gata. Nu, nu am fost somonagiu, n-am avut prejudecăţi şi dacă am găsit un loc ca lumea în ţara asta pitorească imediat am fost atins la nota de plată. Dar proiectul uichendist.ro a pornit din iluzia c-or exista în ţara asta trei chestii puse împreună care să dea endorfina cea căutată: pat curat, mîncare gustoasă, peisaj de neuitat. Niciodată toate trei nu le-am găsit împreună. Măcar una umbla teleleu.
Am plecat în lume astfel şi-n paşcani, şi-n costineşti, şi-n belciugatele, şi-n mamaia, şi-n bucovine, şi-n braşovi-sibii-sighişori. Şi n-a fost gaură de şarpe unde să nu fi spus: „Hai, bea conştiinţă, hai uită! Hai fii îngăduitoare”.

Şi n-am făcut bine.
Dacă înghiţi în sec odată, este clar că urmează zeci de alte înghiţiri. Şi ce să faci? „Înghiţi” un săpun folosit în baie, vei înghiţi, fără doar şi poate gunoaiele de pe plaje, preţul piperat al vreunui şezlong, mîncarea proastă de la mic-dejun, ori chiar nemuritoarele chifle din nota de plată. La Cîmpulung Muscel. Am dormit la Poiana. Camera uriaşă, plăcută, de mansardă, mobilier scîrţîitor. Douăsute de mii pe un ou fiert şi un ceai. Da, aţi citit bine. Uite, scîrboasele hoteluri de la marea românească, sau uite gazda de 2 Mai. Colo te usucă de bani, peste tot plaja-i plină de mucuri de ţigară, peturi îngropate, pişat, căcat, cu toatele prost îngropate. În Moeciu dorm cum dorm şi mă trezesc cu mîncare de Metro vîndută ca proaspăt mulsă din spatele curţii. Nu vreau să fac acum Zidul Plîngerii.

Sîntem minţiţi şi cînd nu sîntem, ne păcălim noi frumos. Eh, acum pe criză, ce pretenţii să ai? Taci şi-nghite! Fă-ţi singur, dacă nu-ţi place.

Taguri , , .
Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole similare din lista de mai jos (daca exista).

Un raspuns

  1. Comentariu scris de ascultpovesti
    Publicat la data de 11.6.2010, ora 2:32 am

    nimic nu mai poate fi salvat,
    nimic nu mai ajuta: nici revolta, nici nepasarea, nici macar talentul tau (foarte frumos scrii la deznadejde),
    nu mai e nimic de facut, doar de fugit in carti si-n noi insine

Trackbacks

  1. south florida landscaping
    12 August 2014

Lasa un comentariu


La 220

Aboneaza-te la RSSFii la curent! E gratis! Aboneaza-te prin RSS si citeste articolele in feedreader imediat dupa publicare.

Pub

Comentarii recente

Uichendist pe Twitter

No public Twitter messages.

Youtube, eu tube, noi tube