Istodor de sfirsit de saptamina: ponturi, socuri, aventuri

Categorii: Poza Cultura Istorie

om campulung deschideri

Intri în Cîmpulung pe sub nişte vagonete şi plase demult abandonate. În dreapta e scheletul vajnic al unui mecanism stricat de vreme. Încremenire. Ehei, a fost Cîmpulungul şi cetate de scaun. Apoi, de la intrarea în Cîmpulung şi pînă la ajungerea mea în centrul vechi e un gît lung de girafă. Ehei, a fost Cîmpulungul şi fabrică ARO, de 4X4. Cîmpulungul la început, pare un sat: fără trotuare, cu case. Nimic nu-i anunţă vechimea, ci încremenirea. Cîmpulung e ca un fotograf ce-a înmărmurit în piatră epoci: vrei cetate? Îţi dă vestigii. Cauţi mîndrie musceleană? Bate centrul. Vrei comunism? Poftim urme. Vrei faliment? Uite ce ai.

Şi deodată, timid, din industrie, iese mănăstirea Negru vodă. Se rupe filmul. Nu, centrul nu este solemn, e domol, dar strîns cu o curea, atîta e, ca o burtă respectabilă de gospodar. Atîta e. Clădiri în mijlocul unui bulevard: pe o parte te duci, pe alta te întorci. Cum te abaţi spre stînga sau spre dreapta vechimea se gîtuie cu blocuri, cu gălăgia din piaţă, ori cu terne case de tîrg prăfuit. Dar ce vezi, cît s-a păstrat, dă seamă despre o umbră de boierie musceleană.

Nu o pot defini. Dar e acolo, limpezită şi de curăţenia oraşului. Nu bate nici un ceas să numere paşii şi ordinea lucrurilor, aşa că bîzîie doar claxoane de maşini. Doar intri în restaurante şi magazine şi dai de izul de prăpădenie şi ieftinătate a lucrurilor. Plăcerea este, cît este, nu infinită. E oraş de ploaie molcomă. Fără sfîrşit şi vijelii. Începe cu Negru vodă, mănăstire din care s-au păstrat ici-colo ziduri, face un popas pe la Anticariatul “Pardon, Merci”, descoperă firma “Măgeanu-pălării” şi se încheie cu Cofetăria-Patiseria umblată-animată “Iepuraşul”.

Cîmpulungul se retrage în sine pe la opt seara. “Iepuraşul” doar ţine trează urbea cu cartofii, savarinele ei, preadetot luminate, dînd şi dulciurilor din galantar o stridenţă nelalocul ei. Restaurantele deşi deschise, sînt pustii şi de aia nici nu ştii ce să alegi, de te iei după aparenţe. Am ales Casa Regală. Cu o intrare nervoasă, de han boieresc, cu o curte uriaşă interioară nestăpînită de aia cu multe-multe arteziene, scări de lemn infinite, blăniţe, icoane metalizate, basoreliefuri de lut cu femei şi bărbaţi greu de deosebit, coarne de cerb, muzică după Dan Spătaru cîntată la orgă, de te-ndoaie. Apoi, salonul te cuminţeşte: zugrăveală albă cu lemn, trandafir japonez şi televizor mic, cu şase canale, printre care unul, TV Muscel prezintă lungul festival local de romanţe organizat împreună cu garnizoana militară locală.

Ah, legendele urbane, cele cu Pardon şi Merci sînt păstrate în unele firme. Bulevardul e azi mult mai larg decît pe vremea cînd se dădeau coate şi se spunea: “Pardon” şi, oricum, invitaţia bulevardului vine acum de la Pardonul firmelor de autobuze ce-i risipesc pe musceleni în toată lumea. Parcul, în care fetele îşi alegeau băieţii atingîndu-i cu o floare şi aceia le răspundeau “Merci”, se bucură azi doar de leagăne pentru fete şi băieţi şi un foişor unde stau la taină poliţiştii. Măgeanu-pălării, firma din Titanic Vals azi s-a reprofilat: vinde cearceafuri, feţe de masă şi învelişuri de sîni şi trup.

Taguri , , , , , , , , , , , .
Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole similare din lista de mai jos (daca exista).

4 comentarii

  1. Comentariu scris de Timpul muscelenilor
    Publicat la data de 8.10.2009, ora 9:47 am

    suntem o publicatie din Campulung si va solicitam acordul pentru a publica materialul Dvs. Va multumum.

    Timpul muscelenilor

  2. Comentariu scris de Istodor
    Publicat la data de 8.10.2009, ora 11:06 am

    sigur, specificind: uichendist.ro

  3. Comentariu scris de Bogdan
    Publicat la data de 20.11.2009, ora 3:00 am

    Da, interesant materialul şi, spun eu, real. Însă aţi căutat doar latura negativă. Dacă veneaţi chitit pe un material pentru promovare, cu sigurantă l-aţi fii scris la fel de frumos şi de real, pentru că municipiul Câmpulung are şi părţile lui buna! Cu stimă

  4. Comentariu scris de Nomad
    Publicat la data de 14.2.2010, ora 2:14 pm

    Din pacate din ce in ce mai putine.

Trackbacks

  1. uichendist 2009: calatoriile mele, damblaua mea, jocul nostru life si live, bucuriile voastre » uichendist.ro
    28 December 2009

Lasa un comentariu


La 220

Aboneaza-te la RSSFii la curent! E gratis! Aboneaza-te prin RSS si citeste articolele in feedreader imediat dupa publicare.

Pub

Comentarii recente

Uichendist pe Twitter

No public Twitter messages.

Youtube, eu tube, noi tube