Categorii: Aici plecam de-acasa, Bagau, Mincare si bautura traditionala, Omul
Florin Toma, scriitorul Florin Toma, despre Băgăul irepetabil:
- “Deoarece drumul de la Aiud încolo, spre est, n-are nicio anvergură, la Băgău pur şi simplu nu se face turism. Eşti din zonă, bine. Nu, te duci mătăluţă mai departe, spre Ocna-Mureş, acolo unde, oricum, nu te aşteaptă nimic decât aerul îmbibat cu clor. Aici, se vine doar la neamuri. Cum face, de pildă, de patru ori pe an, Sever al lui Augustin al lui Clemeş (de la Clement!), pe care l-am însoţit în rol de paj cu gura căscată.
- NOTĂ: A se reţine că aici ascendenţa patrimonială nu se fixează pe linia maternă, ca-n Moldova (a Varvarei, a Catrinei, a Simionesei), ci exclusiv pe cea paternă (Augustin e tatăl, iar Clemeş bunicul!). Fapt ce poate da de gândit. Chiar şi la asumarea seriozităţii etilice. Căci, la Băgău, fiecare din cele 150 de case are fruntaşul (uneori, funtaşii!) ei pe ramură. De prun. Iar performerii (de multe ori, şi doamnele!) sunt cunoscuţi peste văi şi peste dealuri, până departe. Fiindcă aista nu-i lucru de şagă. Băutura e oleacă de mit. Se bea grav, marcant, temeinic, aşezat, gospodăreşte, până se termină.
- Altminteri, la Băgău trebuie să faci doar atât: să respiri. Te va durea pieptul de atâta ozon. Şi să asculţi cum se răsfaţă liniştea, tolănindu-se pe coastele din jurul Gorganului sau Tăului fără fund. Ţi se vor înfunda urechile de atâta pace. La Băgău s-ar putea să fii normal. De-abia acolo.
