Categorii: Aici plecam de-acasa, Belciugatele, Omul. Interviu, Poza Cultura Istorie, Rating in endorfine

Belciugatele a însemnat şi întîlnirea cu omenescul, omenetul. Am întîlnit bărbatul cu şorţ, ieşit în faţa curţii sale, asta, după ce, cu trei minute înainte văzusem femeia cu plasa de peşte goală. Gîndeam: care e mai împlinit? Bărbatul aşternut pe privit sau femeia terminată de aşteptarea peştelui ce n-a venit în ziua aceea? O inversare de roluri, de lumi, fiindcă plasa cu care bărbatul ani a tot adunat peşte, acum era a femeii, şorţul nemurit în jurul femeii, înobila bărbatul. Timpul acela care te face egal, previzibil, în care ochii nu mai privesc nici spre lumi abandonate, lumi necucerite, nici spre tărîmuri către care n-or ajunge vreodată. Fiindcă, bărbatul cu şorţ şi femeia cu plasa goală vorbesc despre alegere. Au ales să rămînă în Belciugatele. Între iezere. Să se mulţumească cu ce nu vor vedea vreodată.

Taguri barbatul cu sort, Belciugatele, femeia cu plasa goala, filosofia belciugate, poezie marunta.
Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole similare din lista de mai jos (daca exista).

Uita-te mai jos, poti lasa un comentariu!