Categorii: Budapesta, Omul. Interviu, Poza Cultura Istorie
Aseară m-am scoborît din mansarda mea de la Burg Hotel (locuiesc într-o mansardă, camera e uriaşă, cu vedere spre Bastionul Pescarilor), am luat-o pe labirintul de trepte şi străzi pînă la metroul Batthyany.
L-am luat o staţie, să mă treacă Dunărea. Şi m-am pierdut pe străzile Pestei, pe lîngă Parlament.
Am intrat într-un tîrziu la Restaurantul Rokfest. Decor de restaurant de sport. Se şi urmărea hochei pe monitoare.
Lîngă mine bărbaţi în toată firea jucau ULTI pe mărunţiş şi-şi arătau poze.
Acolo era Zsuzsana, locuitor al Pestei. Ea mi-a spus ce să aleg: Brînză Camamber cu scorţişoară, Ghyula favourites. Ea gusta un peşte de Balaton. Şi-a-nceput să povestească în faţa paneurilor mele. Că toate s-au dovedit paneuri. Ghyula înseamnă nişte portofele cu brînzeturi, cîrnaţi şi carne. Scorţişoara savura brînzetul, cîrnatul era picanteria portofelului, scotea din anonimat carnea. Vinul, roşu, bineînţeles, n-avea dichisul de la prînz. Dar erau povestile despre comunism, despre recuperarea casei din copilărie, despre viaţa de azi.
Norocul meu a fost Zsuzsana. Ea mi-a fost călăuză. Şi chiar m-a lăsat să-i văd casa. Iată cîte ceva din discuţia noastră despre casă, istorie, eternitete. Ne-am înţeles fiecare în engleza lui. “Domnule, o femeie la 24 de ani e frumoasă, după 35 e o lady, după 45 e inteligentă. Eu sînt foarte-foarte-foarte inteligentă”:
Publicat la data de 7.11.2009, ora 1:49 pm
Buna, frumoasa poveste, dar ea se numeste ZsuzsAna Kadar, nu ZsuzsUna Kadar, daca ai putea sa-l corectezi ar fi extraordinar:) Distractie placuta in continuare!
Publicat la data de 7.11.2009, ora 5:59 pm
lorant
multumesc