Categorii: Calarasi-Ostrov, Cite-n luna si pe pamint
- Aproape de Ostrov e Păcuiul lui Soare. Numele e de civilizaţie inexistentă pe vreo hartă. şi aşa şi pare. Insulă scăldată în mijlocul Dunării, insulă ce taie Dunărea, Păcuiul lui Soare, după unii cercetători chiar cetatea Vicina, a fost un port de secol zece. Din măreţia de atunci s-au ales numai pietroaiele. Pietroaiele vechi sînt învelite-n frunze de toamnă, sau în ape cît pomii. Nu poţi ajunge acolo decît pe nişte serpentine lungi, prin nişte pustietăţi cu fereastră spre Dunăre. Să nu te opreşti din drum vreo clipă: te mănîncă cîinii, costelivi, flămînzi, lipicioşi. Am coborît o dată şi foamea lor era ca o furie, s-au repezit spre mine şi s-au făcut preţ pe loc.
- Am ajuns la o barieră: Sit arheologic. acolo era. Portarul dădea cu mătura prin casă. Şi l-am rugat să mă traverseze spre cetate. Era tînăr, cu tuleie pe faţă şi pe buza de sus. A tras de vîsle fără crîcnire.
- “Sînt mistreţi pe aici, dar mai rău mi-e frică de oameni. Vin în gaşcă şi atacă Situl.”
- “E lume pe aici numai vara, vin istoricii, pînă vara, trei anotimpuri, nici ţipenie.”
- “Au dat drumul la vînătoare şi de-acum numai împuşcături o să am zgomot. Mistreţ şi păsăret.”
- “Peşte? Numai albitură.”
- Ostrovit, fabrica de vinuri, otrăveşte Dumărea.
- Insula e inundată frecvent. Dunărea se răzbună acum, după ce sute de ani de zile, ea a fost înfrîntă, “Sînt apele cît copacul.”
- I-am dat 10 lei, chiar daca nu-mi ceruse.
Iată cîteva secvenţe de pe insulă. liniştitoare, înainte de somnul de duminică spre luni.
Mîine: Dervent-Silistra-Endorfinele uichendistului pentru Călăraşi-Ostrov.
