Categorii: Omul

Pe lacul Tăbăcăriei în Constanţa un om a ridicat o biserică. Apoi, lîngă biserică o casă pentru copiii cu dizabilităţi (in parteneriat cu cei de la Kungsbacka-Hanhals-Suedia). Iar dacă nu ştiţi de biserica părintelui Picu sigur ştiţi locul ei: în spatele parcului de sporturi extreme Gravity Park (Rollerblading, Skateboarding, Trial Bike, Dirt Jump Bike si Speed Climbing). Dumnezeu le aşează pe toate. Am revenit azi la Parintele Picu DAR va redau dialogul avut cu el acum citeva luni.

Dumnezeu dă cablu de forţă

Cum aţi ridicat biserica?

Sînt preot de 30 de ani şi am fost opt ani de zile preot într-un sat lîngă Constanţa, apoi, pe bulevardul Tomis. Dumnezeu cu a lui rînduială a făcut ca nişte chestii omeneşti să mă trimită iar la ţară. Fiind în bejanie, în Comana, am ridicat biserica de acolo, moştenită cu porumbei în ea, cu schelă pe ea şi am slujit acolo porumbeilor mai mult. Dumnezeu mi-a rînduit gîndurile ca să revin în Constanţa. Revoluţia m-a readus în Constanţa. Si cînd am cerut acceptul episcopului, el a spus: „vreţi o biserică, trebuie să alegeţi un preot”. Si eu eram acolo şi oamenii cu care eram au zis: „Preotul ne-a ales pe noi.” Am reuşit pînă la urmă să obţinem aprobarea episcopului. Şi am început alergătura pentru aprobări. Si rămăsese ultimul aviz. De la Urbanism. Şeful Comisiei era un musulman, un tătar şi Dumnezeu şi pe el l-a inspirat. Locul pe care este biserica acum nu e cel cerut de noi iniţial. Noi cerusem pe latura opusă a lacului. Tătarul m-a gonit de acolo, aici. Eram foarte supărat. Dar nu-mi dădeam seama că eram pe o poziţie mai bună. Acum zona dorită de mine e inundabilă. Şi ca să văd că Dumnezeu a dorit aici biserica am avut altă întîmplare. După ce am adus toţi buştenii, eu stînd săptămîni cu oamenii pădurii, meşterii bisericii au spus: „Avem nevoie de cablu de forţa”, bine dar de unde să iau aşa ceva? Şi s-au pus ei pe săpat în pămînt şi au zis într-o dimineaţă: „Părinte, am găsit cablu”. Şi aşa era. Dumnezeu a vrut biserică aici, ştia că-i cablu. De atunci, cablu mi-a dat semn că Dumnezeu a vrut acest loc. ~sta era un demarou, cheia la contact s-a pus. |n 1994 am sfinţit locul. Şi s-au adunat oamenii. Ce-i cu popa ăsta nebunul în parc? Şi spovedeam în aer liber.
Cît e om, cît e omul lui Dumnezeu, părintele Picu?
In modestia mea, cred că 50% la 50%. Domle, ai fost încăpăţînat, mi s-a spus. Există o forţă ce te duce din spate, căreia nu-i poţi rezista. In 1995 am avut un atac cerebral. Nu ştia nimeni ce se ascunde în căpăţîna popii. Era în postul Paştilor şi am simţit că cineva mă lovise cu bîta în cap.

„Cînd nu ai piedică, sînt lucrurile greşite”

N-aţi zis vreodată: să las dracului toate astea?

Nu-mi stă în fire. N-am dat bir cu fugiţii. Şi cînd eram non grata mulţi s-au risipit, dar am avut prieteni adevăraţi.

Desnădejde?
Niciodată. Duhovnicul meu, părintele Iovan spunea: Cînd pleci la o lucrare, mergi mai înainte, nu da înapoi. Iar piedicile avute îmi confirmau că eram pe calea bună. Cînd nu ai piedică, sînt lucrurile greşite.
Cum l-aţi descoperit pe Dumnezeu?
Toţi sîntem în mîna lui. Omul, cît se străduieşte să fie pe măsura Lui, tot nu I se apropie mai mult de un cot. Sigur, Dumnezeu m-a îndemnat pe drumul Lui, dar mi-a dat şi pălmuţa, fiind trimis la ţară, dar pălmuţa nu era în semn punitiv, în slăbiciunea lui omul îşi vede puterea.

A fi şi a avea

Şi cît să-l rabzi pe celălalt?
De şaptezeci de ori cîte şapte.
Pot să-l suport pe celălalt avînd maşină, vilă, femeie. De ce să-l iubesc pe Dumnezeu?
Oamenii se conjugă cu două categorii. Unii cu a fi, alţii cu „a avea”. Dacă te conjugi cu a fi poţi şi avea, dacă eşti numai cu a avea, nu rămîi cu nimic pe pămînt, e gol.
Poţi trăi fără Dumnezeu.
Sigur, dar eşti om şi te luptă conştiinţa. Priviţi ce fel de creştini sînt unii. Sînt creştini de Duminică, puţini, ceva mai mulţi de Paşte, De Crăciun. Cei mai mulţi nu vin şi spun că nu au timp, dar timpul e dat de Dumnezeu spre aş desăvîrşi omul mîntuirea, nu pentru a deveni cetăţeni UE, ci cetăţeni ai Raiului. Asta e mare lucrare, dar Dumnezeu nu dă buzna în casa omului. Uşa lui Dumnezeu este o uşă fără mîner pe dinafară.
Nu e o iluzie în care omul să creadă fiindcă n-are ce crede?
Poţi trăi oricum, dar tu cum te raportezi faţă de celălalt? Trăim într-un axis mundi. Verticala e Dumnezeu, orizontala, cel de lîngă tine. Sîntem legaţi de această cruce. Nu există biruinţă fără suferinţă.

Taguri Gravity Park, Lacul Tabacariei, Parintele {icu, Picu, uichendist.ro.
Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole similare din lista de mai jos (daca exista).

Uita-te mai jos, poti lasa un comentariu!