Categorii: Cite-n luna si pe pamint, Mincare si bautura traditionala, Omul. Interviu, Poza Cultura Istorie, Rating in endorfine, Shoppingul dulce
După ce eşti fermecat-clătinat prin pasul Rucăr-Bran, natura continuă să te înebunească, pe partea ei stîngă, cum vii dinspre Cîmpulung, lăsîndu-te fără grabă, în Piatra Craiului, prin Cheile Dîmbovicioarei. Omul nu te prea vrea, fiindcă n-a montat nici un indicator, dar e în Chei cu tot tacîmul: grătare, PET-uri, ochii pe sus. Dai un leu pe intrare de persoană şi nimeni nu te mai opreşte să-ţi bagi nasul în toată stîncăria din jur. Nu-i metru în care să nu-ţi ia răsuflarea. Strigă de plăcere măcar o dată. Nu fii mitocan, nu urla.
E locul în care trăieşti “trei ierni şi o iernicica”, cum a rostit vînzătoarea de blăniţe şi bundiţe.
Cînd vine peştera? N-o ratezi. E semnalizată cu caşcavaluri afumate, siropuri, dulceţuri, pluşaţi, căciuli, blăniţe, iconiţe, localnici bine înfăşaţi. Şi vine peştera. Îţi găseşti loc de parcare. Dărîmînd chiar vînzătorii.
Costă şi aici. 5 lei intrarea, cît te lasă sufletul pentri şcolarii mercenari din capul scărilor. Am întîlnit unul plictisit. Casierul i-a zis: “Hai, mă, mişcă-te” şi el s-a jurat că sînt ultimul lui client. I-am dat şi lui 5 lei şi i-am ascultat “banda”. Mi-am crăpat capul în vreo două stalacmite-stactite că n-am înţeles prea bine ce-a spus puştiul. “Uite laba de urs”, “uite elefantul”, “uite haiducii” şi cu asta, gata.
Şi dacă vrei să mănînci, mergi ori la Piatra Craiului, ori la Vacanţa de vis. Prima, o uriaşă producţie de beton, unde n-ai nimic tradiţional de mîncat sau de admirat, cealaltă o casă roşu-alb, cu un cîine ce urcă pe acoperişuri şi decoraţiuni de Crăciun tot timpul anului. Pe vremea asta, gazda, o bucureşteancă, îţi dă ce are şi ea prin casă. Am prins o fasole, şi iahnie, şi ciorbă, şi o ţuică fiartă cam dulce. Pentru doi oameni te duce la 330000.
Afară, uite-l pe nea Victor: “Se ridică soarele, vin aci, se coboară, plec. Ce-i de făcut, taică?”
Apoi, natură. Peştera pentru pantofari, Piatra Craiului pentru bărbaţi, femeia cu vaca pentru mine.
Publicat la data de 6.10.2009, ora 12:30 pm
e, de-acolo dac-o iei pieptis – de-a-n boulea prin Valea Seaca, sau Ciocanu, dreeeeept in burta muntelui, poti sa ajungi in Sirnea. Ma rog, deasupra ei.
Se lasa undeva, in dreapta, din buza unui podet. Foarte misto zona.
a, nu cu masina aia, argintie. Pe jos, c-un buggy sau atv, gasesti cu sutele
Publicat la data de 6.10.2009, ora 12:42 pm
cu sutele, in uichend. acu’ , nu crez
Publicat la data de 6.10.2009, ora 2:28 pm
merci v.a.
Publicat la data de 6.10.2009, ora 4:31 pm
Cu placere.
Mai am daca vrei :) Nu tre’ sa spui de doua ori.
Deciiii, In Sirnea se mananca bine la Valea cu struti, da’ eu as mai rabda pana la Cheile Gradistei din Moeciu, unde se manaca mai bine, susura si-un rau printre mese. Mai au acolo o moara, niste pesti si alte alea.
Anshaa, musai sa vezi Cheile Zarnestiului. Din soseaua inspre Brasov faci stanga prin satul Pestera si te scoate drumul, destul de bun, chiar in marginea Zarnestiului. Acolo faci tot stanga, spre chei. Dupa mine cheile Zarnestiului ar fi ca spectaculozitate pe locul doi dupa Cheile Nerei. Spor!
Publicat la data de 6.10.2009, ora 7:11 pm
esti bun. de unde le stii?
Publicat la data de 6.10.2009, ora 8:38 pm
De la fata locului. Cel putin de doua ori pe an bantui pe acolo. Tre’ sa vezi padurea in toate culorile, in toate zbaterile ei.
Hehe, acu’ vazui, numa’ chei!
Uite, mai am un pont, din Plaiu Foii, se fac jde drumuri. Unul te-arunca in ograda din Lisa, da’ nu prin Poiana Marului, pe asfalt, ca n-ai facut nimic. Neaparat sa treci si pe-acolo. Ar fi pacat sa-l ratezi ca te vad hotarat.
Publicat la data de 7.10.2009, ora 5:38 pm
Da, Eugen, la Cheile Grădiștei să îți iei ciolan cu fasole. 10!