Categorii: Muzici si mirosuri, Sfantul gratar: si aperitiv si desert
Saptamana trecuta, pe cand Istodor uichendea in Sinaia, uichendistul de serviciu din fata calculatorului s-a gandit sa dea o fuga pana la Suceava, nu cu trenul, cum face de-obicei, ci cu masina. OK, recunosc, e cam ciudat sa vorbesti despre tine la persoana a treia, asa ca o sa revin la un fir epic mai normal.
Asadar, am plecat cu niste colegi (cum se va vedea intr-un articol mai tarziu) spre Suceava. Pe fantasmagoricul european 85 (acum parca incepe sa aiba sens postarea de mai devreme, asa-i?). Cum drumu-i lung, si calatoriile oricarui uichendist trec prin stomac, ne-am petrecut vreo doua ore zgaindu-ne pe geam in stanga si-n dreapta in cautare de ceva locanta pentru potolit foamea si setea. Exista, desigur, pe E85, o sumedenie de popasuri, popasulete, moteluri-restaurant si alte asemenea, insa n-am vrut sa ne incercam norocul la popasul Tamboiesti (langa Focsani), si, fiind cu masina, n-am vrut nici sa ne ostoim setea cu vin “de casa” vandut la sticla de plastic pe marginea drumului in cam tot judetul Vrancea. Asa ca am circulat cu foamea-n glanda cale de inca niste kilometri buni, pan-am ajuns la intrarea in Bacau. Acolo ne-a sarit in ochi o firma luminoasa rosie pe care scria “El Sheikh restaurant libanez”. Frana, intoarcere, taiat linia continua, parcat in curtea numitului El Sheikh.
Inauntru, gol. O singura masa ocupata, ceea ce nu e de mirare, avand in vedere ca designul si meniul sunt ale unui restaurant de oras, dar locatia (la mama dracu’n praznic, pe dreapta, cum vii pe E85 dinspre Bucuresti, la intrarea in Bacau imediat dupa o salba de centre comerciale) il face inaccesibil omului de rand, dotat cu picioare si eventual bicicleta. Decorul usor kitsch (termopane, gresie, faianta, doua statui – el si ea, imbracate in straie traditionale libaneze care te privesc sinistru din usa) combinat cu o cupola de sticla vitrata prin care lumina soarelui creeaza totusi un ambient destul de placut. De undeva din niste boxe se aude un libanez care zice ceva de habibi, si alte ozn`uri. Suna acceptabil – nu te dor urechile, nu te deranjeaza versurile (pe care oricum nu le intelegi), si macar nu sunt manele d-ale noastre autohtone.Intr-un colt troneaza un acvariu imens cu niste pesti colorati si mari care se bulbuca la tine prin sticla.
In fine, ne asezam, o chelnerita foarte de treaba ne aduce meniuri. Prima observatie: desi localul arata binisor, preturile sunt decente – 17 lei portia de falafel, 7 lei hummus, 20 de lei shaorma de vita, si cam aici se opreste lista de preparate pe care le pot pronunta si scrie. Altele, mai greu de scris si pronuntat, se incadreaza in sume decente, de la 7-8 lei la 25-30(cele mai exotice), exceptie facand platourile mari (pentru 4-5 persoane) care merg de la 50 la 75 de lei. Pentru cine se sperie de bucataria libaneza, spre capatul meniului gasesti si coltul cu romanisme – piept de pui / ceafa de porc la gratar, MBS (mamaliga cu branza si smantana), vreo doua-trei feluri de ciorbite. De baut – bere, vin, apa, sucuri, cafele arabesti de tot soiul dar si espresso`ul clasic, ceai. Eram cu masina, deci ne-am rezumat la cafele si ape plate. De-ale gurii: falafel, hummus, taboule(portii separate), un platou mare (sarmalute in foi de vita, chiftele de naut umplute cu carne, hummus, taboule, salata de vinete model libanez), lipie. Tragem linie – mancare, doua randuri de cafea, apa plata – total aproximativ 100 ron, 3 persoane. Acceptabil, avand in vedere atmosfera locului si mancarurile BUUNE (v-o spune un gurrmand care nu inghite chiar orice).
Observatii: in baie poti manca de pe jos. Totul luceste de curatenie, e parfumat, ai hartie igienica, sapun lichid (nu din acela diluat cu 3 sferturi apa), servetele la discretie. Serviciu: desi restaurantul era gol, a durat ceva vreme pana chelnerita cea de treaba ne-a adus comanda. A uitat sa ne aduca pita (lipia), insa bucatarul a facut cateva si ne-au fost aduse calde – cu ceva intarziere, ce-i drept, dar au venit. Muzica: a sarit CD-ul si timp de o ora s-au repetat obsesiv aceleasi 30 de secunde dintr-un refren care o sa-mi ramana in cap pana la moarte (gigabuuuuuuuuu, uuuuuu aaaaaaaaa, aaa). Per total, din 10 puncte posibile, El Sheikh ia 8 jumate – de la clientul pretentios, insa din partea mea, 9 jumate din toata inima pentru mancarea buna si originala.
Asadar, daca va ajunge foamea din urma la intrarea in Bacau, trageti la El Sheikh pentru o masa indestulatoare si relativ ieftina. Oricum, bate popasurile de pe E85 de departe.
V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!
Iaca si pozele cu pestii si cupola:
Muzica de ambient:
Publicat la data de 29.10.2009, ora 2:25 pm
Bine ca n-ati oprit la Tamboiesti. Am mancat eu asta-vara acolo si mi se intoarce si acum stomacul pe dos cand imi amintesc. Dupa o ciorba decenta (dar, sa fim seriosi, cum poti sa ratezi o ciorba?), am comandat niste ceafa la gratar si mici cu mamaliga. Ceafa mirosea a vier de se simtea de la masa vecina, micii erau facuti de dimineata si incalziti la microunde, iar mamaliga era un terci de malai amestecat cu apa clocotita si nefiert deloc. Am inapoiat totul si am refuzat sa platim. La protestele ospatarului, am cerut sa vorbim fie cu seful, fie cu bucatarul, cu promisiunea ca daca vreunul din ei mananca ce ne-au dat noua, facem noi cinste. Au preferat s-o lase asa…
Concluzia – mai bine un burger la Mc in Buzau ori o punga de covrigi tot de-acolo decat popasul Tamboiesti.
Publicat la data de 29.10.2009, ora 2:41 pm
Monica, adevar graiesc tie, ca am avut o presimtire cand am ocolit popasul tamboiesti…mai fusesem acolo cu o ocazie (opresc toate autocarele in drum spre Buc. acolo) si nu mai tineam minte exact ce impresie mi-a lasat, asa ca am preferat sa merg mai departe. In Buzau nici n-am vazut Mc`ul, sau poate am trecut pe langa el si l-am ignorat. Covrigii ii ador, dar fac sete mare :)
Publicat la data de 29.10.2009, ora 2:52 pm
Nu ca l-as recomanda, dar in lipsa de alternative si la foame mare e bine de stiut: Mc-ul in Buzau e in buricul targului, n-ai cum sa-l ratezi, dar trebuie sa intri in oras, nu s-o iei pe centura. Ocolul nu e mare, se iese usor inapoi pe “autostrada”.
Pacat de Tamboiesti, lacul ala e destul de frumos si, aparent, e placut sa iei un pranz cu vedere la apa. Desigur, daca ignori ratele de plastic care plutesc pe lac (!!!). Da, da. Am vrut o data (la un popas al microbuzului) sa le fotografiez, ca prea mi se parea ca “stau la poza” si cand m-am uitat mai bine am vazut ca da, stateau bine la poza, in sensul ca nu miscau deloc. Nu stiu cine-o fi sef pe-acolo, dar are gusturi, zau :)
Publicat la data de 29.10.2009, ora 2:58 pm
Hahaha, n-o stiam p-asta cu ratele de plastic :)) feng-shui dom`le, nu alta! Cat despre MC, nu e bun sa te-ndopi zilnic si americaneste cu el (nu ca si-ar permite multa lume asta in Romania), insa cand esti la drum, ti-e foame, si ala e singura alternativa decenta, nu vad de ce n-ai manca ceva de la ei.
Publicat la data de 29.10.2009, ora 4:39 pm
Mai e un popas la iesirea din Rimnicu Sarat pe stinga. Nu arata senzational, e ceva casuta cu caramida rosie aparenta dar au garantat cea mai buna ceafa la gratar si ciorba de burta de pe tot E85-ul. Se spune ca toti TIR-istii opresc si maninca acolo, or fi stiid ei ceva. Nu le fac reclama. Daca ajungeti in zona trebuie de incercat. Mai apoi mai e si Hanul Ancutei dupa ce treci de Roman inainte de Motca. Acolo trebuie incercata supa taraneasca si mamaliguta cu brinza si smnatina dar si clatitele cu dulceata de fructe de padure. Absolut bestial. Cind mai am vreme va mai scriu unde si ce sa mincati pe plaiuri moldave.
Publicat la data de 30.10.2009, ora 10:39 pm
daca sunteti pe e85, treceti de roman, treceti de motca si in drum spre suceava este hanul draguseni. vara este destul de simpatic. mancare destul de buna si preturile nu sunt exagerate