Categorii: Cite-n luna si pe pamint, Tragicul rutier, Unde plecam de-acasa
Asa cum spuneam, saptamana trecuta am pus palma`n fund si sacu`n spate si am plecat un pic la Susheava`ntre cetatz`. Descurcaret cum ma stiti, mi-am programat plecarea exact cand o pereche de colegi de la munca aveau concediu si plecau, la randul lor, spre Suceava ca sa vada manastirile si de-acolo sa plece spre Maramures. Asa c-am picat la intelegere: ei ma transporta pana la Suceava cu otomobilu`, eu le fac turul manastirilor cu ghidaj cu tot. Si ne-am pornit la drum, dara.Drumul European 85, ca sa fiu mai precis. Eh, si-am mers noi, si-am tot mers, zi de vara (ma rog, toamna) pana`n seara, etc etc.
Pe drum, eu ma laudam cu soferii romani: uite dom`le, ce prietenosi sunt, va blitzeaza din faruri sa va atentioneze ca e radar in fata, sa nu v-o luati. Mai tarziu aveam sa aflu de ce blitzau de fapt soferii cu pricina.
De specificat doua lucruri: colegii mei sunt ambii americani; acolo iti iei permisul la 16 ani si ai de invatat cateva reguli de baza – iar de-acolo, drum bun nenicule, si praf sub roti. Aici ti-l iei la 18 din 4 incercari si-a 5a cu spaga, si ai de facut 1001 teste gen probleme de fizica: “daca masina albastra pleaca din punctul A la lumina verde a semaforului iar camionul verde pleaca din punctul B la lumina portocalie, care este viteza cu care cei doi se vor izbi frontal unul in celalalt cauzand morti, raniti, si stiri de la ora 5?” . De asemenea, acolo nu exista nici o regula care sa oblige soferul sa tina luminile aprinse in timpul zilei, prin urmare colegii mei, neinformati fiind, nu le-au aprins. La noi, pe drum european, tre’ sa ai farurile aprinse pe “faza de intalnire”, ca sa folosesc limbajul specific al testelor auto.
Eh, si-am mers noi cale de vreo 300 si ceva de km fara faruri, in timp ce “soferii romani prietenosi” ne blitzau. Nu ca venea radarul, ci ca sa le aprindem. Eu, copac, habar n-aveam ca ei nu le-au aprins, una la mana, si uitasem complet ca trebuie aprinse, doua la mana. Eh, si-aproape de destinatia finala, intr-un satuc uitat de lume de la granita dintre judetele Neamt si Suceava, hop tablagiul in mijlocul drumului. Face semn din batzu` ala al lui, tragem pe dreapta, vine la geam. Trecem peste faptul ca politia nu are voie sa opreasca in trafic masini de corp diplomatic (numere albastre CD sau TC) si mai trecem si peste faptul ca pe langa noi zburau unii smecheri cu peste 100 la ora in localitate – tablagiul era ofuscat rau ca n-avem farurile aprinse. Si vine, precum ziceam, la geam. “`Na ziua, actele si permisul la control”.
Ai mei, calmi, intreaba, cum erau invatati de-acasa, “what seems to be the problem, officer?”. Ala o tine pe-a lui “ACTE-LE si PER-MI-SUL LA CON-TROL”, de parca daca silabisea, oamenii ar fi inceput brusc sa inteleaga limba romana. Pana la urma mi se face mila de dom’ politist si le traduc eu “licence and registration”. Scot oamenii actele, nici n-apuca sa le`ntinda ca vede omu’ hartii de ambasada si isi da seama ca a cam imbulinat-o, asa ca baiguie un “iz ochei, iz ochei” si le face semn sa puna actele la loc. Totusi incearca sa ne faca un pui de bine, ca sa nu ne opreasca si alti colegi de-ai lui mai incolo: “iu…iu niiid…niid tu…faruri!!”. Pe mine deja ma busea rasul in spate dar incercam din rasputeri sa ma abtin. Mai incearca odata: “iu nid tu…nid tu open..za…za FARURI!”. Ai mei se uitau ca matza-n calendar, de un’ sa stie ei ce-i ala far?
Intr-o ultima incercare disperata, politistul baga mana pe geam si aprinde el farurile. Americanu’ de la volan se prinde si el si isi cere scuze politicos: “oooh, i didn’t know i had to have those on”. Eh…si-acum urmeaza faza la care m-am dat cu capul de tetiera si mi-am muscat limba ca sa nu izbucnesc intr-un ras din ala isteric, ca poate-mi dadea nea` tabla amenda pentru ultraj: baga mana pe geam, arata disperat spre comutatorul farurilor si scoate pruna: “In Rumeinia…dis..DIS IZ OBLIGATEISHĂN! O-BLI-GA-TEI-SHĂN!” apoi ne face semn sa plecam.
Ce-am invatat noi din experienta asta? ca la Campina la scoala de agenti limba engleza nu e materie o-bli-ga-tei-shan, drept urmare, sa`l fereasca dumnezo` pe turistul strain care-ar avea vreodata nevoie de ajutorul politiei in Romania.
V-am pupat pe portofeleishan, si s-auzeishan de bine!
Publicat pe Vorba lu’ Oly
Publicat la data de 30.10.2009, ora 12:14 am
Batz campii cu destula gratie si autosuficienta incat sa imi vars naravul in comment box.
-Permisele se iau excesiv in america de nord. Stiu, pt ca si eu am unul. Soferii nu-nvata mai nimic la scoala care NU e obligatorie si pentru ei condusul e ceva ce se intampla atunci cand invarti de volan si apesi pedale.
-Desi in america nu e obligatoriu sa ai luminile aprinse, in Canada e. Si in general in Europa (mai ales pe unde o bungheste iarna) vor sa aplice acelasi sistem din 2013(parca). O masura de bun simt si siguranta preemptiva pe sistemul “ba, daca tot intra in mine, macar sa ma vada”. Daca prietenii tai americani vor sa circule pe strade, sa-nvete regulile. Ca si tu ti-o incasezi daca mergi in State si faci o boroboata. Scuza cu “n-am stiut, nu tine”.
-Daca la scoala de agenti Campina nu ii invata engleza, te invit sa discuti in franceza cu un politist oarecare din Canada. Omu ala s-a facut inteles eventually si aia conteaza. Accentul cu care spui lucrurile fiind secundar.
Da’ sunt sigur ca tu vorbesti o engleza academica, fara accent si absolut cursiv. :D
Publicat la data de 30.10.2009, ora 5:06 am
Cum bine spunea baiatul asta care a elabrat teoria aia a lui si a relativitatii, depinde de unde privesti lucrurile. Eu, de aici, de pe urma destul de putinelor contacte ale mele cu oamenii legii rutiere, mai mult din vina lor, am o alta parere. Taranul ala care vroia o spaga, aproape cert, s-a straduit sa invete, pe masura capacitatii sale cateva cuvinte in engleza si sa exerseze arta conversatiei in sprijnul nobilei sale meserii. Este cam la fel de grav si in nici un caz nu te scuteste de consecinte, necunoasterea legii, in cazul tau, farurile aprinse ziua. Pe aici, cate state atitea obiceiuri, dar in general sunt marcate pina la plictiseala. In statul asta sau pe o portiune de 499-345-23-2, mile, pe timp de ploaie, este obligatoriu sa aprinzi farurile. Chestii de astea, gen, save a life, maybe yours, give us a break, we love our children, fac atractiv orice traseu. Mie cel mai mult imi place ca in toata America, la intrarea pe orice pod, care este numai din beton esti avertizat ca the bridge could be ice. Chiar si in Florida unde nu scade temperatura sub 20 de grade Celsius nici de frica, niciodata. In fine, cum spuneam din experienta mea destul de limitata in conversatie cu oamenii legii, am constatat ca nici unul, da chiar nici unul nu avea habar de limba romana. Unul, prin Louisiana, care ma oprise cam degeaba sau din cauza ca se plictisea, auzise ceva despre Romania, dar numai din cauza ca era o gasca de romani prin zona aia, aproape de New Orleans, care construiau case demolate de uragane si probabil ca se duceau destul de des, pe jos, ceea ce nu este permis aici, la alimentara sa-si cumpere lichide si solide. Am incercat odata, cand eram de vina, sa fac pe prostul si sa-i spun aluia ca nu-i inteleg limba si nici ce vrea, dar s-a oferit sa-mi puna catuse si sa ma conduca la jail, pentru a putea discuta cu ajutorul unui interpret de limba romana, pe care urma sa il gaseasca el iar eu sa astep si sa-l platesc. Aici conducerea sub influenta alcolului si viteza excesiva sunt coniderate infractiuni criminale si se judeca sub incidenta legii penale, asa ca am schimbat amabilitatile in continuare pe limba lui de ignorant.