Categorii: Omul. Interviu, Poza Cultura Istorie
Ioana Pârvulescu a scris cartea “Viaţa începe vineri” şi azi, de dimineaţă pînă acum, seara, a stat cu noi şi ne-a ţesut între ei anii de sfîrşit de secol cu cei de acum, în privinţa calătoriilor. Titu Maiorescu ciocnind şampanie la Polul Nord, gări, geamantane ucigas de mari şi pălării ţilindru. Am ales spre seară povestea călătoriilor cu trenul de dinainte şi după 1989.
Asa si nu pierdeti scrisorica unor uichendiste catre Mami a lor. 1937.
- Am călătorit atât de mult, mai curând de nevoie decât de plăcere, încât azi mi-aş dori să mă teleportez, sunt sătulă de drumuri. Despre cele în străinătate, cu alt prilej! Pot compara însă transformarea călătoriilor din ţară, în funcţie de epoca istorică.
- Dacă e să iau numai constanta vieţii mele: drumul Bucureşti-Braşov pe care-l fac, cu trenul, de la 18 ani. Înainte de ’89 lucrurile arătau aşa: compartimente cu 8 locuri, mizere, jegoase, care iarna erau ori îngheţate, ori, ca-n Harap Alb, cu foc sub tine, de parcă erai pus la prăjit, cu „naşi” escroci care luau bani pentru ei de la cei care nu aveau bilet şi se purtau urât, tiranic, cu oameni care citeau cărţi (niciodată ziare!) şi vorbeau mult unii cu alţii, mai ales despre necazurile cu frigul şi foamea, cu fum de ţigară şi întuneric.
- Azi: vagoane elegante, cu locuri mai puţine, cu controlori politicoşi (în schimb călătorii au devenit bădărani şi tiranici!), cu oameni care citesc ziare şi reviste de două parale, din ce în ce mai proaste, care nu mai vorbesc, unii ascultă muzică, toţi discută tare la mobil (s-ar putea scrie o epopee a discuţiilor pe mobil), dar tot cu întârzieri mari şi gări oribile.
AH, Ioana Pârvulescu îmi trimite o minunată scrisorică de uichendiste din alte vremuri. Infinită plăcere!
Voi aveţi astfel de scrisorele? Nu mi le trimiteţi? uichendist@gmail.com
Publicat la data de 15.1.2010, ora 9:19 am
aproape corect doar ca de mine nu s a luat nimeni si nici nu s a uitat urat ca citeam/
cat despre nasi, stiu ca nu e corect, dar, ca student, mi au platit mutle chefuri
oriunde in lume – daca s ar putea – lumea s -ar fofila.
numai bine
Publicat la data de 9.2.2010, ora 5:03 pm
Minunata idee.