Categorii: Aici plecam de-acasa
Jamaica, ce spuneti de Jamaica? Doru Liciu ne spune cit de greu a ajuns, acum dis de dimineata. Apoi, spre prinz, despre cit de sigure sint locurile, unde se doarme, cit de marete sint locurile. Un Marley si un Belafonte de insotire, nu strica fiindca:
e greu cu viza
e greu cu munca
e nasol cu drumurile
e rau cu soferii jamaicani
Pentru că adorăm călătoriile şi dorim să cunoaştem umanitatea în halucinanta şi seducătoarea sa diversitate, am profitat de cele două săptămâni de concediu pentru a mai vedea o țară din însoritele Caraibe, destinaţie comună pentru mai toți canadienii deprimați de iarna lungă să-ne ajungă, cu zăpezi și viscole cum n-am prea văzut noi expații din Bucureşti decât la ştirile despre România din iarna aceasta.
Firi boeme, vechi fani ai Vamei Vechi de dinainte de ce e acum sau, mai recent, ai plajelor încă pustii de la Corbu și Vadu, eu, soţia mea şi fiica noastră de doi ani am ales să evadăm din lumea artificială a resorturilor all inclusive tocmai în Jamaica. Asta şi deoarece cu un an înainte experimentasem o vacanță altfel reuşită în Cuba, destinația favorită a canadienilor cu mai puțină dare de mână – printre ei și ceva compatrioţi deveniţi prin adopţie “canadezi” (chiar aşa îşi spun unii!), ușor de reperat după vorba rongleză, după portul cocălăresc, că doar în Canada n-au emigrat numai olimpici, aşa cum puteţi vedea și aici, într-o savuroasă pagină despre emigraţia noastră locală.
Că tot v-am spus destinaţia, de la început precizez că n-aș recomanda Jamaica reală decât persoanelor nonconformiste – pentru oamenii cuminţi care vor doar un sejur confortabil există lumea perfectă şi artificială a industriei all inclusive locale, exact aşa cum v-o prezintă ghidurile oficiale!
Odată sosiţi de la Toronto după un zbor fără probleme de 4 ore, obţinerea vizei turistice pe aeroportul din Montego Bay şi drumul de până la Negril au fost un coşmar ce a durat încă pe atât. Angajaţii de pe aeroport sunt puţini la număr tocmai când sosesc sute de turişti odată, habar n-au ce caută ei acolo, abia se mişcă, şi sunt plictisiţi şi foarte acri dacă tot ştiu că nu au de ce primi tradiţionalul tip (cam 10-15% din valoarea serviciului plătit).
Dacă în general jamaicanii sunt destinşi, nu se grăbesc şi au o atitudine cirscumpectă faţă de tot ce poate degenera în muncă, după principul “No Problem Mon!”, atunci când se urcă la volan devin parcă posedaţi, încălcând în mare viteză şi într-un permanent claxonat orice normă de circulaţie (teoretic, există aşa ceva şi în Jamaica, fostă colonie britanică unde, aviz şoferilor, se circulă pe dreapta!).
La indisciplina şoferilor adăugaţi şi drumurile extrem de proaste atunci când acestea există şi veţi înţelege poate de ce până am ajuns la hotel realmente mi-a fost frică să călătoresc, fără centură, cu fetiţa în braţe (nu se practică aici scaunele de maşină pentru copii!), într-un microbuz Toyota rablagit, care mergea cu 100 km la oră pe nişte drumuri pline de gropi, neluminate, nesemnalizate, și mai mereu pe contrasens!
Publicat la data de 25.3.2010, ora 11:42 am
Nu sunt de acord cu tine nici cat negru sub unghie. Am fost si eu acolo, am vazut Jamaica adevarata si nu e asa cum o descrii tu. In primul rand faptul ca a trebuit sa astepti dupa viza nu e o tragedie, sunt multe locuri in lume unde stai la cozi la vama de iti pierz mintile.
Da, conduc nebuneste, dar daca iti era frica tot ce trebuia sa faci era sa te il rogi pe sofer sa mearga mai incet, iti garantez ca te-ar fi ascultat.
Drumurile proaste…. da nu sunt ca autostrazile din Franta, dar hai sa fim seriosi, asta ai remarcat tu in paradisul ala, lipsa drumurilor???? Nu ti-a atras atentia peisajul, prietenia oamenilor, cultura si filosofia asta rasta…
No problem mon e un mod de viata, nu o sintagma. Si nu se feresc de munca absolut deloc, o fac in ritmul lor, altul decat al tau. Un jamaican m-a intrebat la un moment dat: What’s the time here in Jamaica? Si eu ma uit la ceas si spun 11. La care el rade si imi zice: Noo, mon. There is no time in Jamaica.
Si da, pare nesigur, dar crede-ma ca nu e chiar asa. Nu ti-as recomanda sa te duci singur in anumite parti din Kingston noaptea. Dar noi nu am avut niciodata nicio problema. SI am fost si la concerte pe un camp intr-un loc uitat de lume si se uitau lung la noi dar nu ne-a facut nimeni nimic.
Serios, daca vrei sa descoperi Jamaica, lasa drumurile si soferii, chiar nu sunt atat de importante si bucura-te de insula aia.
Publicat la data de 25.3.2010, ora 8:36 pm
Amandoi aveti dreptate, nu vad nici un motiv sa va contraziceti. Amandoi comentati adevarurile de acolo, care sint si lucruri bune si rele, si locuri foarte frumoase si locuri pe care nici nu vrei sa te gandesti ce se poate intimpla daca mergi pe acolo. Majoritatea turistilor se duc si stau numai la all-inclusiv, unde sint conditii excelente.
Publicat la data de 26.3.2010, ora 12:08 am
@cristi, e o perceptie personala, mie mi s-a parut interesant postul si mai ales destinatia. fiecare cu experienta si perceptiile lui. pana la urma, daca citesti si cealalata postare vad ca spune si partile bune si ca vacanta a fost excelenta. e ok sa stii unde te duci si la ce sa te astepti, mai ales daca ai curajul sa calatoresti cu copii mici intr-o asa tara: http://en.wikipedia.org/wiki/Jamaica#Crime
“Jamaica has had one of the highest murder rates in the world for many years, according to UN estimates.”
Publicat la data de 25.3.2010, ora 12:38 pm
Din cate stiu, in Jamaica se circula exact invers, adica pe stanga…
In privinta timpului, in zona aia totul se deruleaza mult mai lent decat ne-am obisnuit noi. Am experimentat timp de trei saptamani in Cuba treaba asta.
Publicat la data de 25.3.2010, ora 1:05 pm
S-a terminat cam brusc relatarea… urmeaza si episodul 2, sau asta e tot ?
Personal as fi curios cum arata peisajul, cat de safe e, care e mersul vietii p-acolo…eventual niste poze mai sugestive :-)