Categorii: Aici plecam de-acasa, Lisabona Portugalia
Iata muzica celei de-a doua veniri in Lisabona a Cristinei Secota:
A doua oară am fost la Lisabona anul trecut, cu niste prieteni. Am bifat toate obiectivele:
castelul St. George,
turnul din Belem,
vechiul lift din centrul orasului,
Muzeul de Arta Contemporana,
am vazut catedralele,
mănăstirea Jerónimos,
am revazut Baixa, Bairro Alto, Alfama,
am fost din nou la ocean,
am încercat o multime de restaurante,
ne-am lăsat invadaţi de cerşetori, de vânzătorii de ursuleti si baloane, de prostituate, de vânzătorii de droguri si de românii care cântau la acordeon.
Am coborât toate treptele turismului modern, inclusiv mâncat la McDonalds, mers la H&M şi pozat în faţa obiectivelor turistice.
- Cu toate astea, Lisabona a rezistat consumului, si pentru mine n-a putut deveni niciodata un simplu produs; erau prea aproape dovada clară a trecerii timpului, dar si seninatatea constiintei că lucrurile se schimbă şi că nu pot fi stăpânite. Un fel de de-responsabilizare.
- Intr-o sâmbătă, piaţa cea mare a orasului a fost invadată de câteva sute de bosniaci, suporteri veniţi să vadă un meci de fotbal. Erau foarte înalţi, zgomotosi, prietenosi, purtau imenşi ochelari de soare şi scandau din toate puterile BOS-NA, BOS-NA.
- Tot atunci locuitorii Lisabonei, mici de statură, îmbrăcaţi în culori închise, manifestau, ocolind aceeaşi piaţă, într-un marş pentru pace. Mi-a placut alăturarea celor doua imagini, bosniacii la inceputul noului lor drum de ţară democrată, avand inca, probabil, amintirea razboiului, si valorile in care ei credeau, si portughezii pentru care naţionalismul se diluase transformandu-se acum într-un slogan purtat de manifestanti: „Pacea este un exercitiu zilnic”.
- L-am avut cu noi pe Paulo, locuitor al orasului, care ne-a aratat si viaţa normală, cea din spatele traseelor turistice: într-o noapte am ocolit jumătate din oraş întorcându-ne pe jos de foarte departe către hotelul nostru de pe strada Roma.
- Incepuse sa plouă, era întuneric şi am fi putut fi în oricare alt loc din Europa, peste tot erau blocuri înalte si gri. Ultima zi am petrecut-o undeva în centru, afară, pe o ploaie torenţială, la o masă acoperita cu folii transparente. Orasul devenise gri, lumina lui incredibilă dispăruse cu totul, şi eu mă gândeam că aş fi vrut să rămân acolo.
- Dupa ce i-am vazut toate defectele, Lisabona mi-a placut si mai mult.
