Categorii: Sfantul gratar: si aperitiv si desert, Somnul lin si sforaitul aproape, Spritzul milenar

Bariera de la Pasărea de ieri mi-a întîrziat ospăţul, atingerea bucatelor, savurarea lor regeşte.

Astfel încît mi s-a făcut foameeeee şi n-am avut răbdare nici cu ospătarul, nici cu peştii. Nu m-am oprit la Complexul Eliza şi nici la popasul Diana. Am luat asfaltul sub roţi spre Valea Iazurilor. Şi-am intrat în Cîndeasca. Valea Iazurilor? Dacă n-ar fi fost apa, n-ar fi fost decît un pustiu. Cîmp gol, fără personalitate, plictiseală de cătun. Aşa apa dă contur, gust, cer, viaţă locului. Hotelul de la Iazuri e nou. Punct. În hol te îndoaie maiestatea, adică kitschul.  Prinăuntru e plină de culori nepotrivite. Camera are aruncat un albastru pe perete, nimeni nu-l cere, nimeni nu-l cheamă. Dar mîncarea.

Cobor spre restaurantul ca o corabie. Şi chiar trăiesc talazuri şi furtuni de zgomote în cortul-terasă amenajat lîngă restaurantul aşteptînd o nuntă. Aşa că nu chelnerul mi-a ţinut de urît vreun sfert de oră, ci dansul infernal al lanţurilor, cîrligelor, acoperămînturilor. O fi fost dansul foamei mele? Şi cînd îmi doream chelnerul, a venit liota de pisici. Sa le fi comandat lor de mîncare? Mi-ar fi adus peşte borş, platou pescăresc Valea Iazurilor? Chelnerul apare, ia comanda, dispare.  Mă lasă pradă dezlănţuitelor forţe ale cortului. Şi muzicii tehnp. Cînd vine iar, vine cu juma de kil de vinul casei. Comandasem sfert. Şi alarmat, a descoperit ceva pe fund, vreun OZN. Să-i fie de bine! Apare ciorba. Doldora de gust, peşte. E clar că bucătarul a prins peştele şi l-a aruncat în ciorbă. Platoul pescăresc are cinci-şase feluri de peşte cu mămăligă şi mujdei de usturoi. Vinul adus în sfîrşit nu-i rău, de şpriţ cinstit, demisec. Nu-s omul vinului alb.

În timpul ăsta, prieten mi-a fost un motan şchiop. Muzica tîmpă, tehno m-a mîniat, aşa că cititul neostoit al listelor de bucate mi-a fost căpătîi şi rotunjime: iepure, oaie… Lipsesc la Valea Iazurilor: un bol de apă, oliviera, şerveţele. Toaleta la bărbaţi e curată glanţ, doar că nimeni nu prea trage apa, iar bazinul de la toaletă e ars cu ţigara. Încet-încet terasa dansează în ritmul cortului tremurînd şi-a acordurile “Mirabelei Dauer-Eşti bărbatul altei femei”. Vine un botez peste mine. Şi au dat peste mine fete ce pregăteau flori, muzici şi mătăsici albe.

Taguri bors, Ciorba, peste, platou pescaresc, Valea Iazurilor.
Aboneaza-te la feed-ul RSS sau citeste articole similare din lista de mai jos (daca exista).

Uita-te mai jos, poti lasa un comentariu!