Categorii: Omul. Interviu, Poza Cultura Istorie
- Comarnicul pîinilor uriaşe şi a covrigilor şir îţi mută nasul. Ţi se face o poftă de piă că nu bagi de seamă, spre ieşire, un indicator simplu, obsedant arătînd 1 kilometru, oricît de mult înghiţi în sec: e drumul spre Schitul lespezi, din care n-a rămas decît o biserică din 1661.
- Pîrvu Mutu, un Rubliov al nostru, e pe toţi pereţii. Iarba e tunsă, toamna merelor roşii neculese, tihna e deplină.
- Părintele îşi cere scuze că nu e biserica în ordine, dar sfinţii erau unde viaţa noastră are nevoie de ei.
- Sihăstria nu mai înseamnă azi decît statul doar în faţa lui Dumnezeu, ci şi în faţa urşilor, vulpilor, lupilor şi bursucilor. Dintre toţi bursucul este cel mai rău. Dumnezeu e sus şi vede cum doi cîini abia au dat gata un bursuc şi dihania pitică, uite-o cum a dat sînge şi moarte, şi a devenit cu blana ei fără cusur un preş în casa preotului.
- “Criza? Nu e domle, e reavoinţă, e lenevie. Păi, e de muncă? Ia domle, sapa şi munceşte. Mai ieftin azi, mai scump mai încolo. Îţi vinzi pielea cum poţi, dar nu mori de foame. Mori că dă Domnul, dar e ruşine să mori de foame.”
