Categorii: Aici plecam de-acasa, Mincare si bautura traditionala, Predeal, Socotelile, Tirgu Mures
Am fost aseară “La Teo”. Lîngă Cetate. MaDa mi-a recomandat. Si Dan.
- Curat lună, ambianţă pe lemn şi mătase de salon berlinez, WC ca un soare, chelneri nemaipomeniţi, bucătărie delicioasă şi rapidă.
- Recomand: biban de mare cu praz. chiar patronul a venit (lucru mare!) să mă întrebe dacă nu-m vreau bibanul filetat. prazul respira binişor într-un sos de brînză franţuzească (presupunerea mea), astfel încît răutatea lui era pusă pe fugă.
DAR:
- mesele din dreapta, cum intri, impracticabile. Se deschide uşa direct în ciolanele tale şi afară la minus multe grade. le-am încercat pe amîndouă, noroc că era o a treia singură-n mijlocul restaurantului. toţi se uitau la mine cum stau moţ acolo, dar abia acolo m-am ferit de frig.
- chelneriţa răscoaptă încurcă orice-i spui, aşa că-i bine să vorbeşti cu piccolo cu coadă. i-am zis de o bere de deschidere. Leffe cică n-aveau, am luat Stella la temperatura camerei. Mi-a adus Becks atît de rece că muream pe loc. piccolo cu coadă m-a dres cu Stella cerută.
- tot chelneriţa răscoaptă mi-a recomandat un desert mediocru, ca fiind marea descoperire gastronomică a locului: cheese cake. Obişnuit.
- disputa cea mai îndîrjită a fost pe frişcă. scria în meniu de frişcă naturală. cred că patronul a venit special să-mi spună că nu e scris aşa ceva. ca orice cîrciumar însă nu se mai uitase prin propriul meniu demult. mişto a fost argumentul: scrie? e meniul pentru îngheţata de vară. îngheţată nu avem.
- nu mai spun că lunga listă de vinuri roşii - incredibil de interesantă ca preţuri şi diversitate italiană- lista, deci, e zero. E lungă degeaba în scris, în fapt sînt doar vinuri de la 55 de lei în sus de vînzare. aşa că iar am pierdut timp, de data asta să tîrguiesc un vin.
- ultima chestie a venit nota de plată umflată cu un leu şi un pic de nerecunoscut. unde prazul meu era botezat cartof şi mi se pusese sos în notă, fără să fi văzut vreun sos la faţă.
25 de lei bibanul. 9 lei prazul. 9 lei prăjitura. 55 lei vinul.
Dacă tot sînt la capitolul restaurante. M-am oprit la venire spre Tîrgu Mureş la restaurant-Hotel Rosmarin PREDEAL.
- Renovat, decorat încîrligat, chelneriţa mi-a încurcat pastrama de oaie cu tocăniţa dobrogeană. Acceptabil şi aşa. Nu e cine ştie ce tocă.
- 12 lei plusun vin vărsat, cică demisec, dar cam duios-dubios, fără să-mi facă legătura-armonia cu tocăniţa. 9 lei vinul carafă.
- Decorul? Contorsionat, din crengi de copac lustruite. Mie decorul mi-a produs un sentiment de draci în stomac. Balconul, decorul central erau din ramuri de-astea. Povestea este evident amestecătura
- Contorsionistul de la Rosmarin nu şi-a dus opera la capăt, nu a dat sentimentul pădurii pînă la capăt. N-a rezistat nici el aşa că te lovesc veiozele de prin ramuri şi ziduri parţiale colorate aiurea.
- Să nu vorbesc de izvoraşul de la intrarea în pădurea Rosmarin: pute de-ţi ia minţile.
